Pentru toţi mâncătorii de „scofeturi”: nu mi-a interzis nimeni să nu apar ieri, chipurile că aş fi întinat memoria poetului naţional scriind nişte adevăruri în ziarul de luni. Pur şi simplu, m-am concentrat pe alte lucruri omeneşti, iar când mi-am găsit cheful de scris se închisese de mult ediţia. În fine...
Astăzi îi salut pe toţi pensionarii cărora li s-a mărit pensia cu 4% de la 1 ianuarie, dar care vor primi banii de lumânări de-abia în februarie. Bănuiesc că v-aţi dat seama că e vorba despre pensionarii care au trudit la viaţa lor şi au pensii de... „cacao” (că tot era vorba de „scofeturi”). Că or fi unii cărora le prieşte marele efort făcut de guvernanţi..., deh. Ăia nu-s cu lumânările, sunt cu lampadarele din cârciumile cu „ştaif”. Trăi-le-ar şpriţul! Am făcut vorbire doar de şpriţ. Revenind la amărâţi, după ce le-ai scumpit energia electrică, gazul (c-o fi din ţeavă sau din butelie), pâinea, barabula (carne oricum n-au voie din motive de colesterol), bulionul, uleiul, zahărul, sarea etc., nu cred că este necesar să mai faci tam-tam pe tema măririi de pensii, ca un mare succes postelectoral. Ba să mai şi spui că nici n-ai habar de unde o să iei banii ăia puţini pentru indexare. Că muncitori cu carte de muncă găseşti rar (şi chiar ăia, încadraţi, majoritatea, cu salariul minim, iar la cei cu salarii mari mai uită angajatorii să achite dările). Soluţii, spun marii specialişti care ne ocupă ecranele de tembelizor, ar fi. Una dintre ele (cum Dumnezeu or fi ajuns după atâţia ani la concluzia asta, mă mir) se referă la scăderea drastică a taxelor şi impozitelor, pentru a încuraja micii întreprinzători ca să se facă mari şi să poată oferi locuri de muncă. Bineînţeles, în acest fel, fiecare permiţându-şi să contribuie în mod corect la bugetul de stat. Nu-s eu prea bătrân, dar tare mă tem că n-o să trăiesc s-o văd şi pe asta.
