Despre Carol Haidu, fostul portar al Stelei din perioada 1964-1974, nu se mai ştia nimic de zeci de ani. EVZ l-a întâlnit în Capitală hrănindu-se la "împinge tava" şi fără un adăpost sigur deasupra capului.
A scris istorie pentru echipa de fotbal Steaua vreme de 10 ani, dar de câteva decenii i s-a pierdut urma. N-a mai ţinut legătura cu foştii colegi, iar pentru presa de după Revoluţie n-a existat, fiindcă nimeni n-a fost curios să-i cunoască trecutul şi problemele de zi cu zi.
EVZ l-a găsit pe Carol Haidu şi i-a ascultat povestea. „Cu ce am rămas după 10 ani petrecuţi la Steaua? Cu un apartament cu trei camere şi cu un «merge des» (n.r. - varianta românească atât de populară în anii comunismului folosită în locul numelui celebrei mărci de automobile Mercedes)”, glumeşte amar Carol Haidu (70 de ani), fostul portar al Stelei din perioada 1964-1974.
Din spatele tejghelei unui fast-food ascuns pe o străduţă din zona Tineretului, angajaţii ne şoptesc că goalkeeper-ul care a câştigat un campionat şi cinci Cupe ale României cu Steaua are probleme mari: „N-are unde să doarmă. Vine aici de mulţi ani, vrea mereu mâncare caldă. Nu se îmbată, dar mai vorbeşte tare şi poate că deranjează alţi clienţi”.
N-are „mobil”
Modest, fostul portar lasă să-i scape amănunte: „Am pensie de 1.600 de lei. Soţia n-are pensie, pentru că a fost casnică. Nu mă duc la «palat» la Becali, nu sunt cerşetor. Ce să-i zic? Că am jucat 10 ani la Steaua? Nu, nu!”.
Peste câteva ore, cei de la „împinge tava” au adăugat piper la povestea tristă a campionului uitat. „Omul ăsta are nevoie de ajutor, mai ales că a fost cineva, nu vreun neica nimeni. Treningul în care l-aţi văzut este «uniforma » lui! Îl poartă şi iarna, şi vara. În plus, n-a avut niciodată un telefon mobil. Nu putem să vă spunem unde doarme, dar dacă doarme unde ştim noi că doarme...”.
„Într-o scară de bloc,
