de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
16 ianuarie 2013 21:26
1 vizualizare
A-A+ Intru ieri pe un site, să văd ce mai e nou, dacă i-a mai venit ministrului Nicolăescu vreo idee genială. Slavă Domnului, nu i-a mai venit. Citesc, citesc, elicopter prăbuşit la Londra, cutremure în România, veri fierbinţi, bla bla şi ia uite peste ce dau: cică violatorii, cei acuzaţi de distrugere, bătăuşii ar putea scăpa în viitor de puşcărie, dacă vor despăgubi victimele. De la 1 februarie victimele vor trebui să treacă pe la mediator înainte de a depune plângere penală, iar dacă ajung la o înţelegere cu agresorul, acesta din urmă ar putea scăpa basma curată. Dacă părţile nu pică la înţelegere, mediatorul emite un certificat de informare, pe care victima îl ataşează plângerii penale. Ai spune - la prima vedere - că e un fel de rezolvare pe cale amiabilă, precum în cazul tamponărilor. Numai că între tamponarea a două maşini şi tamponatul cu pumnul, piciorul, parul sau organul copulator, e o mare diferenţă. Pragmatic judecând, victima unei agresiuni nu are nimic de câştigat dacă agresorul e condamnat, aşa că, dacă tot rămâne cu traume fizice şi psihice, măcar cu nişte despăgubiri materiale să se aleagă. Pentru că lipsa de educaţie e o boală destul de răspândită în România, mulţi dintre cei care deţin în inventarul obiceiurilor bătaia, violul, ar putea înţelege că, odată cu creşterea rolului mediatorilor, pasiunile lor violente ar putea fi puse în practică fără prea mari riscuri. Cum ar pune problema o brută dornică de împerechere cu orice preţ? Cam aşa: îmi place gagica aia, mă duc, îi trag un viol şi apoi mă-nţeleg cu ea la bani. Ştiu, sună aberant, este aberant, dar ăsta e modul în care înţeleg problema mulţi dintre cei chinuiţi de astfel de apucături. Pentru un caftangiu, un violator, medierea nu e o procedură civilizată, ci o portiţă de ieşire. Ce spune un caftangi
