Puţină lume ştie că tinerii absolvenţi de Teatru de astăzi, care se gândesc serios la această meserie, se zbat ca peştele pe uscat, încercând să creeze spectacole. Nu toţi cei care s-au facut actori sau regizori după 1990, când au apărut puzderie de facultăţi cu profilul respectiv, au avut intenţia să ajungă să lucreze într-o televiziune sau să se facă interpreţi de muzică, cum de fapt s-a întâmplat şi se mai întâmplă cu mulţi dintre absolvenţi. Dar ei, cei care chiar vor să facă teatru bun, neavând vreun angajament într-o instituţie de spectacol, căci teatrele nu mai pot face angajări de ani buni, legea interzicându-le acest lucru, caută modalităţi de a face teatru cu orice preţ.

Teatrul independent este una dintre soluţii, şi unii se adună şi încheagă mici trupe, ieşind la public cu proiecte interesante, prezentate în spaţii cât de cât adaptate pentru spectacole. Despre ei se vorbeşte puţin în mass-media, dar auzim tot mai des în special când mari artişti părăsesc această lume că golurile nu se completează. Noile generaţii de actori nu pot fi ca generaţiile trecute. Desigur, s-a produs o mare schimbare, unii zic sub formă de stagnare, în sistemul învăţământului de artă. Şi nu numai la noi, ci în toate ţările din spaţiul fost comunist. Dar în România parcă e mai vizibilă breşa asta.

Apoi, în faţă sunt împinse persoane fără valoare, iar cele meritoase lăsate în umbră şi de multe ori umilite. Tocmai din cauză că este greşit înţeles, sau interpretat, termenul “valoare”.

Această introducere e făcută în contextul semnalării apariţiei unui nou teatru independent în Bucureşti: Teatrul “Apropo”, un proiect iniţiat de Asociaţia “Teatrul.ro” înfiinţată în 2006 de câţiva tineri creatori din zona artelor spectacolului, “cu scopul de a dezvolta proiecte teatrale pe mai multe direcţii”. S-a găsit o fostă sală de dans, în cartierul Vitan (Strada Fo