de Dragoş BAKO

dragosbako@tribuna.ro

18 ianuarie 2013 22:48

3 vizualizari

A-A+ Cum vă sună termenul "super­imunitate". Nu, nu l-a inventat colegul meu Vasile Antipa, el se limitează la "superconcerte", "superexpoziţie" sau "superpetrecere". "Superimunitatea" asta pe marginea căreia se face mare risipă de vorbărie zilele acestea seamănă destul de mult cu "eurogolurile" şi "eurofestivalurile" din 2007, când, abia intraţi în UE, puneam prefixul "euro" la orice substantiv, de la budă, până la tolomac. Teoretic, Parlamentul e instituţia etalon într-o democraţie. Despre mulţi dintre parlamentarii români n-am putea spune că sunt cetăţenii etalon ai patriei (am văzut la televizor nişte exemplare provenite din nord-estul şi nord-vestul ţării, pfai, mai bine mă abţin de la comentarii). Pe lângă faptul că mulţi dintre ei sunt cum sunt (iar mă abţin) s-au mai şi înmulţit. Punem la un loc toate inconvenientele, amestecăm şi va ieşi ceva ce nu are nimic de-a face cu o instituţie cu o oarecare ţinută. Dar - Doamne, Iartă-mă - ăsta ni-i Legislativul, cu buni şi mai puţin buni, asta e. De 23 de ani Parlamentul e o instituţie demo­nizată, devenind în conştiinţa maselor sinonim cu somnolenţa, ineficienţa, furtişagul, abuzul, traseismul şamd. La stabilirea sinonimiei au pus umărul, fireşte, mulţi dintre cei care au moţăit un mandat sau mai multe în fotoliile primitoare de parlamentar. Ei bine, pe fondul imaginii unui Parlament şi mai gras, şi mai costisitor, se vorbeşte în aceste zile despre "superimunitate", botezată astfel de nişte vânători ce-şi doresc întotdeauna senzaţionalul în cătare. Ce înseamnă "superimunitatea" asta? Nişte dificultăţi suplimentare în momentul în care un ales trebuie să lase imunitatea jos şi să fie cercetat, eventual pedepsit. "Uraaa!" vor exclama cetăţenii supăraţi - pe bună dreptate - pe tot ceea ce înseamnă parlamentar.Ia să vedem în ce