Spatiul public a fost supraaglomerat cateva zile cu repunerea in discutie a statutului clasei pregatitoare.
Dupa jumatate de an de activitate, responsabilii din Educatie ar fi trebuit sa iasa in presa cu analize asupra stadiului de implementare a proiectului, asupra realizarilor si nerealizarilor si a necazurilor cu finantarea, cu personalul, cu materialele ajutatoare, cu partea logistica.
In loc de acestea, a reizbucnit conflictul intre sustinatorii celor doua variante: clasa pregatitoare sa fie la scoala ori la gradinita, iar tonul l-a dat prim ministrul Victor Ponta adresandu-se ministrului Educatiei: "trebuie sa explicati lucrurile astea... cum a fost cu clasa zero, marea reforma in educatie, in care de fapt a mutat copiii pentru ca n-aveau loc la gradinita, i-a mutat la scoala".
Invatamant si politici publice
Pentru copii, parinti si dascali, mai important decat alternativele devenite reprosuri la adresa fostelor guvernari ar fi fost ca micii scolari sa aiba de la inceput tot ce le trebuie: mobilier si grupuri sanitare adecvate, educatori calificati, programe scolare, manuale si toate cele necesare. Fie la scoala, fie la gradinita. De retinut ca in multe locuri din tara s-a preferat gradinita.
Din pacate, lucrurile n-au evoluat pretutindeni asa cum ar fi fost de asteptat: daca ne luam dupa informatiile oferite de presa, acolo unde s-au gasit resurse financiare si bunavointa, scolarizarea micutilor a fost rezolvata multumitor, cu mobilier nou si obiecte de toaleta adecvate.
In schimb, acolo unde primariile au lasat totul pe seama directorilor de scoli si de gradinite, a comitetelor de parinti, mai ales in mediul rural, s-a apelat la improvizatii, asteptandu-se banii de la minister sau judet.
Un inceput dificil
Greul l-au dus pe umeri dascalii, invatatori si educatoare, n