Pe veteranii de război îi mai găseşti doar dacă ai un pic de noroc. Îţi povestesc înflăcăraţi atunci când îi întrebi de bătăliile prin care au trecut. Rămâi uimit de mulţimea detaliilor: ţin minte numele camarazilor, ora atacului cel mare, nume de localităţi, de oameni, numărul batalionului din care au făcut parte ori tipul de puşcă pe care l-au folosit.

Spirit viu la peste 94 ani, are amintirile din perioadele care i-au marcat existenţa nealterate. Dacă n-ar fi atât de modest, s-ar putea lăuda că viaţa sa a fost un adevărat roman. Colonelul în rezervă Vasile Tescaru din Drobeta Turnu Severin a luptat alături de alţi camarazi pe frontul de Răsărit în cel de-al doilea război mondial. A scăpat cu viaţă din luptă pentru că spune el a avut întotdeauna curaj, dar şi … noroc. Avea 19 ani când a început războiul şi nici prin cap nu-i trecea câte lucruri va trăi. Caporalul de atunci pleca spre Basarabia, pentru eliberarea acestui teritoriu răpit de URSS. Frontul de răsărit a fost de departe cea mai largă şi sângeroasă scenă a celui de-al doilea război mondial, Axa, fără a socoti Japonia, a mobilizat aproximativ zece milioane de militari, dintre care două până la trei milioane au murit pe frontul de est, iar Uniunea Sovietică a mobilizat aproximativ douăsprezece milioane de oameni, din care şase până la nouă milioane au murit.

„Am trecut în Basarabia, unde noi aveam sectorul pe lângă Prut. Batalionul nostru a avut de înfruntat tancurile ruseşti, ne-au făcut zob, ne-au topit. Ei aveau tancuri şi noi ne apăram doar cu pieptul. Ne-am retras apoi la Ţiganca, aici am stat trei zile, nici nu am mâncat, nici nu am băut apă, nu puteai să te mişti. După trei zile ne-au schimbat, a intrat alt batalion acolo. (...) După căderea Odessei s-a format un batalion de asalt la Chişinău din întreg regimentul. Am stat trei zile la Chişinău, ne-am pregătit pentru că la suflul explozie