Fiind usor de convins, modul de viata adult ii acapareaza pe micuti, le ia aerul, facandu-i sa neglijeze cu totul bucuria de-a trai fara griji sau natura pe care o vad din ce in ce mai rar ca pe o delicatesa. Ca sa vedeti cat de diferita este perceptia oamenilor despre lume, va dau un exemplu cat se poate de graitor. Deunazi am vazut in vitrina unui magazin de patiserie un afis pentru un produs ciudat: bebelusi cu rahat. Pentru un burlac flamand, dupa o zi de munca grea de 8 ore si doritor sa mearga seara sa petreaca intr-un club, sunt sigur ca numele i-ar starni o adevarata inundatie intre papilele gustative. Imaginea mentala a unor piscoturi de aluat invelite precum pelinca de copil in jurul unui rahat dulce si curat, presarat apoi cu zahar vanilat, ar face orice trecator de genul celui mai sus mentionat sa se opreasca si sa isi umfle falcile cu „bebelusii" respectivi. Pentru cineva insa care are unul, doi sau mai multi copii mici acasa, care are deja auzul deformat de la atatea urlete de foame, sete, somn ori altceva si care isi petrece ziua schimband pampersi murdari, asociatia aceasta de cuvinte i-ar putea declansa o fobie pentru intreaga gama de produse de patiserie sau, mai rau, o criza de anorexie. Acesta din urma stie pe propria piele ca un bebelus in rahat inseamna cu totul altceva, total necomestibil. Mie numele produsului imi deschide apetitul cugetarii asupra faptului ca astazi multi, foarte multi „bebelusi" sunt la figurat umpluti cu rahat pentru a fi mai dulci, mai digerabili pentru societate, pentru a fi mai placuti si mai adaptati la modernitate. Ca e rahat dulce ori de alta natura, asta Eminescu sa judece... Ei sunt „impanati" cu mizerii de care nu au nevoie, fara de care ar putea trai fericiti pana la adanci batraneti de catre parinti inconstienti care isi proiecteaza in ei neajunsurile si frustrarile proprii. Cunosc copii care nu mai stiu ce insea