In democratiile clasice, Legislativul, Executivul si Justitia si-au impartit dupa anumite reguli Puterea emanata de la popor. Odata cu dezvoltarea exploziva a mediilor publice, clasicul echilibru consfintit de dreptul constitutional si cutumiar de-a lungul vremurilor a inceput sa fie adanc influentat de Presa, "cainele de paza a democratiei".
Si asta fiindca se sustine, adesea cu dovezi, ca ea ar exprima cu adevarat vocea poporului. Situatie in care, in ecuatia Puterilor, uzurpa rolul reprezentativ al Parlamentului.
In istoria lumii, au existat momente cand mass-media au avut de suferit cenzura autoritatilor de stat, mai ales in timp de razboi sau in regimuri totalitare, numai ca excesele si abuzurile politicienilor in gestionarea treburilor publice au devenit insuportabile.
De aceea, un presedinte american a declarat ca, in lipsa celorlalte puteri, prefera sa guverneze impreuna cu presa. Sa nu ne facem iluzii ca atunci, ca si acum, presa exprima in totalitatea ei numai vointa si idealurile populare.
Ca sursa de informatie, presa inseamna Putere
Discutia de mai sus nu si-ar avea niciun rost daca mediile romanesti, mai cu seama televiziunile, n-ar fi ajuns in zilele noastre sa determine diferite politici publice, de la continutul unor legi si hotarari ale Legislativului, la decizii ale Executivului si acte ale Justitiei.
Studiul unei stari de fapt poate fi concludent: transmisa in direct de un post TV, afirmatia presedintelui ca doctorul Raed Arafat trebuie demis din fruntea SMURD a scos iarna trecuta lumea revoltata in strada, iar protestele organizate pe retelele de socializare si stimulate prin mass-media la fata locului au dus la demiterea guvernului Emil Boc, iar la 78 zile si a succesorului sau, Mihai Razvan Ungureanu.
Presa ca partener politic
In plus, la presiunea pub
