Plecarea lui Petre Grigoras de la Pandurii este o pierdere pe ansamblul fotbalului romanesc, pentru ca orice proiect ratat este, pur si simplu, o pierdere. Petre Grigoras a demisionat de la Pandurii Targu Jiu. Este stirea cea mai interesanta, o autentica bomba, care a intervenit intr-o iarna in care fotbalul nostru a cam amortit, de capriciile iernii, de perioada de inceput a pregatirilor echipelor prim-divizionare si de paloarea campaniilor de transferari, accentuata de o criza care face ca grupari, altadata intangibile din punct de vedere financiar, sa tremure din toate incheieturile. Dar ce mai este surprinzator in fotbalul romanesc, se poate spune, cand schimbarile de antrenori bubuie la tot pasul prin ligile noastre carpato-danubiano-pontice? Grigoras a plecat de la Gorj. Bine, Pandurii Targu Jiu a facut un tur de campionat peste asteptari sub comanda lui Grigoras, dar s-au mai vazut demisii (demiteri) de antrenori si pe la lideri, sau pe la echipe cu performante europene proaspete. (CFR Cluj, ca de exemplu). Uneori se intampla si chestii dintr-astea, cand patronii si tehnicienii nu cad la pace pe motive de strategie (evident, financiara), sau Maria-Sa Patronul-care-baga-banii isi umfla muschii in stil gigi-becalian, sau poate cand salariatul-antrenor da de-o oferta de nerefuzat, iar Maria Sa nu-l mai poate retine. Nimic din cele spuse nu este valabil in cazul Grigoras-Pandurii, iar cei care speculeaza pe temele clasice, fie nu stiu ce apa curge la moara Pandurilor sau ce fel de antrenor este Petre Grigoras. Este absolut imposibil ca Petre Grigoras sa ceara conducerii luna de pe cer si petrolul din adancuri de la conducerea clubului. Pe de alta parte, oricate bube ar avea liderul sindical devenit manager Marin Condescu, nu se poate spune ca nu este un om al dialogului si al ratiunii. Muschii nu tin loc de creier ca la alti manageri mai aureolati. Pe de alta part