Pentru Gheorghe Răucea, veteran de război din Prahova, al Doilea Război Mondial a fost o experienţă dramatică, despre care spune că „i-a consumat eul“, după ce a fost martor la moartea multor colegi şi comandanţi

Ziua de 23 august 1944, momentul întoarcerii armelor împotriva Germaniei şi alierea cu Uniunea Sovietică, l-a prins pe Gheorghe Răucea ca furier la Regimentul 30 Dorobanţi din Câmpulung Muscel.

Avea doar 16 ani şi jumătate, se ceruse voluntar în război şi era însărcinat cu lucrări de contabilitate, împărţirea corepondenţei şi diverse sarcini privind aprovizionarea cu mâncare şi cantonament.

Nu s-a împăcat nici acum cu deciziile din 23 august 1944. „Înţeleg că întoarcerea armelor împotriva Germaniei era un act de extremă urgenţă, dar nu aşa trebuia făcut. Convenţia de armistiţiu a fost încheiată abia peste 20 de zile, astfel că în această perioadă s-au consumat unele dintre cele mai mari atrocităţi din război. Sovieticii au continuat ca adversari pe terioriul României şi s-au dedat la jafuri, ucideri şi violuri. Nu o spun doar eu ci o dovedesc rapoartele întocmite atunci de jandarmerie“, este tranşant bărbatul.

S-a cerut voluntar în Cehoslovacia

„Chiar pe 23 august, comandantul din Câmpulung a dispus să-i dezarmăm pe cei 30 de soldaţi germani care se aflau în regimentul nostru pentru instrucţie, iar a doua zi am plecat spre zona de ocupaţie temporară a hortiştilor, în Braşov“, îşi aminteşte Gheorghe Răucea momentul în care războiul a început cu adevărat pentru el.

În Braşov, a participat la capturarea unui regiment german de artilerie, cu tot cu garnitura de tren folosită de aceştia pentru deplasare, dar a făcut cunoştinţă şi cu moartea.

„Pe 28 august am trăit una din experienţele care m-au marcat cel mai mult în război, moartea comandantului nostru. A fost încadrat de artileria germană şi a murit pe loc după ce i-au