de Gh. DOBRIN
20 ianuarie 2013 23:39
0 vizualizari
A-A+ Suntem în săptămâna a 29-a după Rusalii. Pericopa evanghelică a acestei săptămâni (Lc 17, 12-19) ne prezintă vindecarea celor zece leproşi.
Sf. Apostol Luca ne spune că, pe când Mântuitorul cobora spre Ierusalim, la marginea unui sat din Galileea, a fost întâmpinat de zece leproşi, zece oameni căzuţi sub o boală cumplită şi degradantă, o boală incurabilă şi molipsitoare, ale cărei cauze medicina până în ziua de astăzi nu le cunoaşte. Practic, leprosul putrezeşte de viu, ani îndelungaţi, această boală fiind socotită una din cele mai grele sentinţe de moarte. E o pedeapsă biblică, fiind considerată un adevărat blestem.
Pe lângă chinurile trupului, chinurile sufleteşti erau cu mult mai mari. Leproşii erau izolaţi de lume, ocoliţi cu groază, în vechime erau alungaţi în locuri izolate, ducându-şi viaţa pe grămezi de gunoaie, ascunşi prin morminte părăsite, obligaţi ca atunci când observă că vine vreun om spre ei, să strige de la depărtare: "Necuraţi! Necuraţi!", pentru ca acesta să-i ocolească.
Cei zece leproşi din Evanghelie auziseră despre minunile pe care le făcea Iisus şi de aceea L-au aşteptat la marginea unui sat şi L-au rugat să-i ajute. Iisus le-a spus să se ducă să se arate preoţilor, pentru ca aceştia să constate vindecarea lor, după cum prevedea legea iudaică, pentru a se putea întoarce la familiile lor. Pe drum are loc minunea şi toţi cei zece leproşi se vindecă. Cu toate acestea, numai unul dintre ei găseşte de cuviinţă să se întoarcă la Iisus şi să-I mulţumească. De aceea, când l-a văzut, Mântuitorul a rostit memorabilele cuvinte: "Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât acesta, care este de alt neam?", căci acesta era samarinean.
Prin intermediul acestei întrebări retorice, Mântuitorul p
