Motto: “Frate, o boala invinsa ti se pare orice carte”–Lucian Blaga
Urmaresc si eu, atat cat imi permite timpul, bilantul anului literar 2012. Au aparut carti excelente, romane, amintiri, eseuri, poezie, traduceri. Nu voi insista aici asupra celor care au ajuns sub lumina reflectoarelor, ci voi vorbi despre cele care, din pacate, nu s-au bucurat si nu se bucura suficient de recunoasterea publica pe care o merita. Imi asum, evident, subiectivitatea, un anumit “partizanat”, admit ca sunt optiunile mele de lectura si de valorizare. La fel de evident, imi dau seama ca voi uita unele carti importante. Rog cititorii sa tina cont ca nu locuiesc in Romania, ca unele carti imi sunt trimise de edituri si de autori, altele le cumpar cand vin in tara, dar sansele de a fi la curent cum s-ar cuveni (si cum mi-as dori) nu sunt foarte mari. Si totusi, sunt sunt sigur ca titlurile pe care le propun aici sunt de cea mai aleasa tinuta intelectuala. Ma refer la carti de Dorli Blaga, Micaela Ghitescu, Wolfgang Lepenies, Gabriel Liiceanu, Marta Petreu si Iulia Vladimirov. Toate au aparut in 2012.
Dorli Blaga a publicat la Humanitas editia a doua, revazuta si adaugita, a cartii “Tatal meu, Lucian Blaga”, un volum impresionant despre destinul marelui poet si filosof. Scrisa sub semnul unei admirabile elegante a emotiiilor, cartea vorbeste despre prigoana la care a fost supus Blaga de catre regimul comunist, despre spiritul sau democratic si despre multe alte teme de o dramatica actualitate. Intre acestea, testamentul moral al lui Tudor Bugnariu (1909-1988), sotul doamnei Dorli Blaga, unul dintre atat de putinii comunisti romani onesti. Se ridica statuie azi unui Ion Ianosi si “Internationalei” sale, dar nu se vorbeste despre Tudor Bugnariu, cel care a sustinut ideea ca adevarul trebuie rostit fara reticente si fara menajamente inutile. Nu fragmente de adevar, ci tot adevarul.
