Place sau nu place partizanilor actualei opozitii, situatia reala si obiectiva este ca, printre multele minusuri ale ei, cel mai evident si mai presant e ca nu are in acest moment un candidat agreat pentru prezidentialele care se precipita inspre noi. Pare sa fie adevarata presupunerea ca, in cazul ei: "Daca Basescu nu e, nimic nu e!"
Deocamdata, cu toate asertiunile contrare, s-ar putea zice ca liberalul Crin Antonescu, candidatul en-titre al USL nu prea are adversar. Cu toata inversunarea unora impotriva sa, cu toata incredintarea altora ca in cele din urma USL va gasi un candidat mai acatarii pentru inalta demnitate. Eventual din randurile partidului "conducator" al aliantei, PSD-ul cel fara de prihana.
Schimbarea optiunii USL ar putea fi, in principiu, mult mai complicata decat pare. Printre altele, din cauza pericolului mortal la adresa stabilitatii coalitiei care a realizat o victorie fara precedent in recentele alegeri, victorie care s-a soldat cu dobandirea unei puteri aproape de neimaginat cu ceva vreme inainte de sacra electiune. Iar puterea inseamna tot: influenta, posturi, bani, impunere in fata legii, etc. Iar pierderea eventuala a ei echivaleaza cu contrariul celor mentionate. Risc mare, nu gluma!
Antonescu este destul de blindat impotriva unei posibile reevaluari si datorita timpului scurt pana la viitoarele alegeri. E scurt, desi ar putea sa para altminteri. Pentru ca notorietatea si imaginea unui candidat se acrediteaza in timp, un timp care se masoara mai degraba in ani, decat in luni. E un lucru pe care l-au constatat cu jale si cei care au intarziat nepermis de mult lansarea pe piata a aliantei cu nume de flacara. Calea Victoriei este foarte departe de Cucuietii din Deal, si invers.
In consecinta, partidele care se intituleaza de dreapta, cu sau fara titula ARD, ar cam trebui sa dea bice in identific
