1914-1918. Inventarul lucrurilor care ne-au divizat odată, tăind suficient de adânc cât să lase urme până astăzi, continuă. Urmează povestea unei despărţiri radicale: cea a României unora – germanofilii – de România celorlalţi - germanofobii.
Sunt ani în istoria unei ţări când timpul renunţă să mai aibă răbdare şi-i forţează pe oameni să decidă, pe loc şi fără recurs, ce vor să facă în continuare cu toată viaţa lor. Sunt ani care măsoară nu atât distanţa dintre caractere şi canalii, dintre oportunişti şi consecvenţi, dintre buni şi răi, cât mai ales pe cea dintre norocoşi şi ghinionişti.
1916 este un astfel de an în istoria României. E anul în care se decide intrarea în Primul Război Mondial alături de Rusia şi împotriva Germaniei, dar şi anul în care Bucureştiul este părăsit în degringoladă de toate instituţiile puterii de stat şi lăsat sub ocupaţia trupelor celui de-al Doilea Reich. De ambele evenimente, România contemporană îşi aminteşte în tuşe vii, pentru că amândouă sunt, într-un fel sau altul, printre cauzele care aveau să producă, în 1918, halucinantul efect consemnat în manuale sub denumirea de Marea Unire.
Uluitor, sub toate aspectele, pentru cei care l-au trăit, acel 1 Decembrie de acum 94 de ani a funcţionat ca tranchilizant istoric pentru toate generaţiile care au urmat. Iar prima anestezie a fost suferită chiar de ghinionistul 1916, transformat dintr-un an al îndoielilor şi temerilor, într-unul al deciziilor mari, jucate cu inspiraţie pe muchia ascuţită a istoriei. 1916 n-a fost însă aşa, la fel cum 1866 n-a venit la pachet cu o îmbrăţişare triumfală a monarhiei la Bucureşti.
Seria editorială “Ce facem cu România”, realizată de Adevărul în colaborare cu platforma media “România de la zero”, continua inventarul lucrurilor care ne-au divizat odată, tăind suficient de adânc cât să lase urme până astăzi. Falia conturată în preajma Re