Iată şi o veste bună. Se amână discuţiile privind privatizarea Complexului Energetic Oltenia până în 2014. Amânarea vine în acelaşi timp cu acceptul dat de FMI pentru numirea lui Laurenţiu Ciurel ca manager privat al CEO. Astfel, Ciurel primeşte o putere pe care niciun director din mineritul şi energia din Gorj n-a avut-o. Puterea începe deja să se simtă şi în Gorj, mai ales că şi la Ministerul Energiei poziţia este bine împământenită.
Rezultatele foarte bune avute anul trecut, de la momentul numirii lui Ciurel în funcţia actuală, coroborate cu norocul climei de anul trecut, au dus la un rezultat financiar foarte bun al Complexului, fapt ce a dat foarte bine în faţa firmei de recrutare, dar mai ales în faţa reprezentanţilor FMI. Faptul că au găsit un partener de dialog în Ciurel, i-a făcut pe reprezentanţii FMI să-şi dea şi avizul pentru continuarea cu el ca manager al acestui mamut energetic.
În ultimele săptămâni, Ciurel a reuşit şi ceva ce n-a putut nimeni în Gorj. A bătut primele cuie în coşciugul sindicatelor lui Marin Condescu, în acest moment fiind posibil orice, mai ales ca masele de sindicalişti să ajungă să-şi pună pe cine vor lideri de sindicat. Cum de s-a ajuns aşa? S-a demonstrat că administraţia a luat locul sindicatelor şi s-a luptat mai mult pentru cei mulţi, adică cei din producţie, în detrimentul celor din TESA.
De ani de zile, la negocierea contractului colectiv de muncă sindicatele se luptau pentru drepturile liderilor de sindicat şi ale şefilor pe care-i controlau, cei din producţie primind, şi ei, ca la adunat de prune. Mişcarea sindicală cu care ameninţa Marin Condescu nu va putea avea loc niciodată. O asemenea mişcare ar duce la dispariţia mult mai rapidă a lui Condescu, minerii fiind primii care nu-l mai doresc acolo, doar statutul sindicatelor fiind cel care încă-l mai ţin pe licurici în fruntea sindicatelor. Mafia sindic