de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
22 ianuarie 2013 23:54
14 vizualizari
A-A+ Ieri, pe când stăteam la coadă (la coadă la bancă, pentru că nu cred să mai fie cozi prin altă parte) am prins din zbor o discuţie. Ştiu că nu-i frumos să tragi cu urechea, dar personajul despre care am să vă vorbesc glăsuia atât de tare, încât numai nişte dopuri pentru urechi m-ar fi putut ţine străin de frazele sale, pe care - pesemne - dorea să le audă cât mai multă lume. Cum nu umblu cu dopuri la mine, asta e, a trebuit să ascult conversaţia domnului din faţa mea. Conversaţia se purta la telefon, aşa că ni s-a dezvăluit doar pe jumătate, prin răspunsurile colegului de aşteptare: "Da, da, îhî, bine, lasă că mai vorbim! Bine, bine, salut!". Şi bagă telefonul în buzunar. După care, se întoarce către cel care-l însoţea şi îi spune (tare, s-audă toată coada ce neiertător este): "Auzi pentru ce mă sună ăsta. Să îmi spună că e o zi foarte faină la ei şi că se simte tare bine. Zi tu dacă ăsta-i normal. Credeam că are treabă cu mine, că s-a întâmplat ceva! Of, of, of...", şi clatină din cap a dezaprobare altoită cu compasiune pentru cel ce nu fusese în stare să-i paralizeze atenţia cu vreo veste ruptă din cotidienele poticneli. Constatasem şi eu venind către bancă frumuseţea unei zile de primăvară care furase startul şi-mi dădea roată o stare de bine, care mă făcuse să uit puţin de episoadele monotone, pe alocuri insalubre, care promiteau să-mi umple ziua. Individul din faţa mea schimbase subiectul, trecuse la planuri de viitor care includeau un cunoscut pe care-l aşteptau chestii neplăcute din câte am înţeles, pentru nişte greşeli asupra cărora nu mi-am mai îndreptat atenţia. Coada s-a scurs, am ajuns la ghişeu, am rezolvat ceea ce trebuia rezolvat şi-am ieşit din nou, în mijlocul zilei de primăvară rătăcite în miezul iernii. Am înţeles exaltarea celui care - lipsit de i