Ziarul “Adevărul” din 16 ianuarie 1990: Armenii şi azerii se măcelăresc între ei. Gorbaciov e incapabil să-i oprească, dar cică trimisese 25000 de agenţi speţnaz în România – vezi imagine dreapta
“25000 de spioni KGB au stăpînit România aproape un an! Ceauşescu a fost detronat de o armată secretă sovietică, care a stat în ţara noastră în perioada decembrie 1989 – octombrie 1990″, scria în 23 decembrie 2012 Sorin Golea în ziarul “Libertatea” .
Aşadar, dacă ar fi să credem articolul din “Libertatea”, nu FSN-ul lui Ion Iliescu şi Petre Roman a condus România după decembrie 1989, ci 25000 de spioni KGB. În felul ăsta FSN-ul apare nevinovat nu numai în ceea ce priveşte teroriştii din 1989, cu care s-a luptat fără să-i prindă, ci şi în ceea ce priveşte mineriadele din 1990. Toată vina e aruncată pe seama acestor KGB-işti neidentificaţi, asupra cărora Ion Iliescu sau Petre Roman nu aveau influenţă.
O primă întrebare, de bun simţ, care apare în faţa acestor teorii este: ce a cîştigat URSS din revoluţia română? Urmare a revoluţiei din 1989 România a ieşit din Tratatul de la Varşovia şi a aderat la NATO. Pentru ce ar fi intervenit ruşii, cu o asemenea enormă desfăşurare de forţe (25000 de KGB-işti ocupaţi timp de un an în România e un efort serios pentru un stat aflat în pragul colapsului, cum era URSS în 1989-1990) ca să obţină ieşirea României din sfera lor de influenţă?
Un lucru este însă limpede: o invazie de 25000 de agenţi secreţi într-o ţară trebuie să lase în urmă nu un document, ci un munte de documente. Documente despre această invazie, dacă ea a existat, ar trebui să existe atît în România cît şi în URSS.
Întîi ar trebui să existe un proces verbal al şedinţei guvernului sovietic care să hotărască invazia, dar într-o asemenea şedinţă nu se puteau stabili toate amănuntele. Ar trebui să mai existe un ordin dat de
