Orchestra Unirea, un exemplu de asociativitate încă deficitar în cultura românească şi atât de caracteristic civilizaţiei europene. Iată focşănenii care fac posibil acest proiect. (Foto S. Vrînceanu şi R. Zaharia) puţine oraşe de talia Focşaniului se pot mandri cu o orchestră de cameră, dar şi cu o sală de concerte cu o acustică atat de specială cum este cea a Ateneului Pastia u dar mai presus de toate, puţini se pot lăuda că au în oraş un ansamblu condus de un dirijor german, şcolit la Frankfurt u înfiinţată în 2009, Orchestra Unirea continuă tradiţia muzicii simfonice la Focşani, întreruptă brusc de comunişti în urmă cu 50 de ani, cand Filarmonica de Stat Unirea a fost mutată abuziv la Galaţi u Ziarul de Vrancea vă spune povestea celor două orchestre Unirea, una începută de evrei după 1945, a cărei tradiţie a fost reluată, iată, după patru decenii de un muzician german, primul venit în Romania după război

“Veniţi cu încredere în casa în care se cântă, pentru că muzica înlesneşte comunicarea între oameni…” Platon. Iată motto-ul Orchestrei de Cameră Unirea din Focşani. Zilele trecute s-au împlinit 50 de ani de la desfiinţarea Filarmonicii de Stat Unirea din Focşani, de care îşi amintesc cu nostalgie cei mai în varstă dintre concetăţenii noştri. Ultimul concert a avut loc pe 12 ianuarie 1963, sub bagheta dirijorului Al. Şumski, de la Filarmonica din Timişoara. Invitatul serii a fost cunoscutul violoncelist Radu Aldulescu. Între alte lucrări impuse de comunişti, sala a aplaudat Simfonia I a lui Bethoven, după cum consemna ultimul articol de presă dedicat filarmonicii. După acest concert au urmat 40 de ani de tăcere. Cu complicitatea unor politruci ai partidului unic, Galaţiul, care era atunci capitala regiunii, a “furat” pur şi simplu filarmonica Focşaniului. Au plecat “în interes de serviciu” nu doar instrumentele, dirijorul şi mare parte din instrumentişti, ci ş