Noul imbogatit despre care facem vorbire a ajuns bogat peste noapte, spre mirarea lui, mirare care nu-i mai trece. In capitalismul nostru periferic de tip karaoke (cu alte cuvinte, capitalism cu muzica si cuvintele altora, iar capitalistii autohtoni se marginesc sa cante falsetto cu ochii la adevaratii protagonisti) noii imbogatiti sunt de regula suma unor smecherii de baiat „dastept", de „tunuri" trase la momentul oportun si de invarteli printre legi, insotite de ciubucuri grase pe la autoritatile statului, si de alisverisuri amico-politicianiste. Noii imbogatiti, care nu se incadreaza in acest sistem, au mari probleme si, dealtminteri, nici nu fac obiectul „fizionomiei" de fata. Noul imbogatit despre care facem vorbire a ajuns bogat peste noapte, spre mirarea lui, mirare care nu-i mai trece. E ca si cand un Hasan oarecare din mahalaua Bagdadului se trezeste pasa in patul lui Harun al Rasid. Ciupiti-l de ureche, cadanelor, ca sa se trezeasca! Muscati-l de deget, eunuci, ca sa-si revina! Imbogatindu-se in acest complex de imprejurari schitat mai sus, noul capitalist a ajuns sa converteasca norocul si sarlatania in destin si menire nationala, mirarea in infumurare, perplexitatea in ingamfare. Nu-i mai ajungi cu prajina pe la nas. La un moment dat i se pare ca a ajuns chiar calif (echivalente aborigene: mogul, baron) cu toate drepturile ce decurg de aici, o minte stralucita, capabila sa dea „indicatii", ca altadata Ceasca, „de o exceptionala valoare teoretica si practica"; in fine, se crede o glorie a speciei, un nascut in purpura, nu intr-un apartament de doua camere, cu peretii cat foita, dintr-un blocotet ceausist. In consecinta, ii place sa-si arate banii si puterea. Are un caine neaparat mare si puternic, un caine-lup, un labrador sau, si mai bine, un rottweiler sau alta javra ucigasa. Masinile lui sunt tot asa - puternice, cu multi cai putere. Ii place sa le lase