Una dintre activităţile mele preferate şi ale cunoscuţilor mei este evaluarea anului care se sfârşeşte. Obişnuim să ne gândim la tot ce ne-am propus să facem cu un an în urmă, cât şi ce am reuşit să ducem la bun sfârşit, ce nu am apucat să bifăm de pe listă şi la ce am eşuat.

Uneori ne este destul de dificil să ne amintim de lucrurile chiar importante şi valoroase din viaţa noastră, amintindu-ne şi reproşându-ne mai degrabă eşecurile şi lipsurile din anul în curs.

Când se face acest „bilanţ” (cum îl numesc eu), este nevoie de o minte obiectivă, pregătită să accepte şi cele bune şi cele mai puţin bune, pentru a avea o imagine de ansamblu cât mai clară asupra anului care a trecut. Rezultatele acestui bilanţ se pot transforma în mici victorii personale care ne stimulează stima de sine sau pot deveni noi scopuri ce ne motivează în activitatea noastră viitoare. Astfel, putem combate amânarea, ignorarea lucrurilor pe care ni le dorim şi ne este frică să le obţinem, putem conştientiza modul în care se scurge timpul pentru noi.

Pentru cei care simt că viaţa şi timpul lor stau pe loc sau pentru cei care, din contră, se panichează că rămân fără timp şi că acesta se scurge extrem de repede, acest tip de evaluare anuală este o metodă şi un instrument eficace de măsură. Unii, de exemplu, pot observa că, deşi timpul parcă a trecut într-o clipă pe lângă ei, îşi pot lua un răgaz şi să sublinieze evenimentele majore din existenţa ultimelor 12 luni. În caz de nemulţumire, se întocmeşte o nouă listă de rezoluţii pentru anul nou.

Dacă nu suntem la prima listă, adică am făcut liste şi în anii anteriori, dar nu le-am respectat, există nişte strategii pe care le putem folosi pentru a fi perseverenţi. În primul rând, trebuie să ne hotărâm cât de mult ne dorim să atingem anumite scopuri propuse şi ce resurse suntem dispuşi să investim. Din moment ce ştim ce