În urmă cu 154 de ani, la 24 ianuarie 1859, Moldova se unea cu Ţara Românească, Transilvania alăturându-se şase decenii mai târziu. După atâta amar de vreme, între cele trei provincii istorice încă mai există rivalităţi, alimentate de bancuri şi prejudecăţi.

Toată lumea ştie că bucureştenii sunt „mitici“, veşnic grăbiţi şi slabi de nervi, dar mai ales şmecheri şi înfumuraţi. Că moldovenii sunt doar nişte „sârme“ (o să explicăm mai târziu) leneşe, beţive şi sărace, puse pe căpătuială. Că oltenii sunt „prăzari“ descurcăreţi, dar mai degrabă ‘oţi. Şi că ardelenii dau pe-afară de mândri ce sunt că-s ardeleni, doar că-s prea lenţi ca să-şi dea seama la timp că exagerează.

Fiecare zonă a României are trăsăturile ei specifice, la fel şi locuitorii lor, dar cele enumerate mai sus sunt prejudecăţile care „hrănesc“ rivalităţile dintre aceste regiuni. Rivalităţi fireşti, susţin specialiştii, din moment ce Ţara Românească, Moldova şi Transilvania au avut în perioada Evului Mediu istorii diferite, dialecte sensibil diferite şi modele culturale diferite. „Transilvania, de pildă, este mult mai apropiată de valorile occidentale, fiind multă vreme sub dominaţia Imperiului Habsburgic şi, ulterior, a Regatului Ungariei – pe atunci o forţă în Europa. De partea cealaltă, Moldova şi Ţara Românească au un trecut oarecum similar. Totuşi, există şi aici deosebiri relevante: o influenţă mai mare din partea Rusiei în Moldova şi una mai accentuată din partea Imperiului Otoman în Ţara Românească“, spune Florin Cristescu, profesor de istorie la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr“.

Diferenţele culturale dintre cele trei regiuni tradiţionale ale României au fost apoi nivelate în lunga perioadă comunistă, mai precizează specialistul. „Deosebiri există şi astăzi, normal, dar ele nu sunt semnificative“. Şi cu toate acestea, şicanele dintre munteni, moldoveni şi ardelen