de N. I. DOBRA
24 ianuarie 2013 23:35
18 vizualizari
A-A+ "Democraţia e pentru cei cu bani"
Aşa mi-a spus o doamnă aflată în seara vieţii, care a fost frumoasă, n-a dus-o rău nici înainte, nici după acel decembrie 1989 cu gloanţe în loc de artificii şi arată bine pentru vârsta ei, fiindcă se "întreţine". (Când am cunoscut-o, prin 1964, avea o fată căreia îi trăgeam eu clopotele, iar dumneaei, divorţară, avea un tânăr cicisbeu, ins fără ocupaţie stabilă, pe care îl plătea ca s-o însoţească în lume, la evenimente mondene, oraganizate de ce mai rămăsese din vechea boierime şi burghezie antebelică, probabil şi ca s-o mai derobeze uneori.) M-am jenat s-o întreb câţi ani are în buletin, dar cu siguranţă e trecută de 80, făcând calculul în funcţie de mine. M-a invitat în repetate rânduri "la o cafea" şi m-am tot eschivat, până când m-a prins şi n-am avut încotro. Am descoperit o analistă a situaţiei politice de la noi şi din Europa cum n-are nicio televiziune în România. M-am declarat de la început novice în domeniu, aşa că m-a asediat cu judecăţile sale, mai ceva ca Monica Tatoiu, Dana Grecu, Andreea Pora şi alte codobaturi, urâte, ciufulite şi acre, la care mă feresc seara să mă uit, ca să nu am coşmaruri. Zice doamna C., între două sorbituri de lichior de anason: "Noi, oamenii, în general şi românii, în particular, suntem sortiţi pieirii nu atât prin efemerul existenţei, cât printr-un ancestral deficit de memorie. Dacă tot copilul ar fi învăţat ceva din erorile comise de părinţi, probabil, astăzi, am fi fost extratereştri, stăpânii galaxiilor. Din nefericire (oare?) fiecare generaţie repetă, la alte cote, erorile celor dinainte, cu o inexplicabilă inconştienţă."
Eu, precum Caragiale în vizită la doamnele simandicoase ale vremii, ciugulesc câteva boabe din strugurii fructierei, trag o duşcă de anason, aprind o ţigară şi dau din cap aprobat