Trăind, la un moment dat, în prima jumătate a anilor ’90, pentru mai mult timp, în Statele Unite, m-am confruntat – ceva mai devreme decît unii dintre compatrioţii mei – cu obsesia a ceea ce americanii numesc organic food („mîncare organică“, adică naturală, fără chimicale, cum ar veni). Într-o primă fază, nu prea înţelegeam ce înseamnă lucrul în cauză. Ajuns în hypermarket-urile texane, în vara lui 1993 (cînd, pentru mine, termenul de grocery definea încă o alimentară amărîtă din vremurile ceauşiste), am fost literalmente şocat. Nu-mi venea să cred că poate exista atîta mîncare (splendid ambalată!) într-un singur loc. Tentaţia iniţială, îmi amintesc exact, fusese aceea de a cumpăra cît mai mult şi de a congela acasă, pentru a preveni o eventuală criză ulterioară. Fascinaţia nu a durat însă prea mult. Am descoperit rapid că mîncarea avea un gust oribil, ori, în sfîrşit, total diferit de gustul produselor similare consumate de noi, pe atunci, în România. În plus, prin supermarket, la tot pasul, cînd întindeai mîna după o sticlă ori după vreo cutie mai răsărită, dădeai peste un avertisment necruţător, care-ţi tăia tot cheful de viaţă: „Dacă veţi consuma aceste ouă, trebuie să ştiţi că găinile de provenienţă au fost hrănite cu hormoni şi antibiotice şi nu au crescut la sol.“ „Dacă plănuiţi să consumaţi acest punch, trebuie să ştiţi că el conţine doar 10% concentrat natural de fructe, restul componenţilor fiind derivaţi sintetici. Anumite studii demonstrează că unii componenţi sintetici au cauzat ori pot cauza cancerul.“ „Dacă aţi hotărît să cumpăraţi aceşti cartofi, e important să aveţi în vedere faptul că provin din terenuri agricole tratate cu formule de insecticid care, în unele situaţii, au provocat leucemii.“ etc. etc.

DE ACELASI AUTOR O limbă nouă: framericana Piatra de mormînt Doctor Jack Daniel's Zona (crepuscu) doctorală Tot răul a fost, pînă la urm