Basarabeanul Ion Furculiţă a fost trimis de NKVD într-un lagăr din Siberia doar pentru faptul că a ocupat o funcţie birocratică în cadrul unei instanţe româneşti şi a fost membru din oficiu al Frontului Renaşterii Naţionale.

Ion Gheorghe Furculiţă s-a născut în anul 1894 în Teleneşti, judeţul Orhei. Până la ocuparea Basarabiei de către URSS pe 28 iunie 1940 este secretar la Judecătoria Chişinău. La 17 iulie 1940, la nici trei săptămâni de la intrarea Armatei Roşii în provincia dintre Prut şi Nistru, este arestat de organele NKVD.

Timp de 17 ani din cei 22 de ani cât Basarabia a făcut parte din statul naţional român întregit, Ion Furculiţă a lucrat în organele de drept româneşti. Mai întâi a fost simplu colaborator al poliţiei române, apoi şef de post, iar ulterior a fost promovat în sistemul judecătoresc, în calitate de secretar la Judecătoria Chişinău.

„Duşmanul“, stabilit după provenienţa socială

Era în categoria oamenilor suspecţi pentru regimul sovietic din simplu motiv că a aparţinut clasei „dominante“ şi „diriguitoare“, care, potrivit concepţiei marxist-leniniste nu putea decât să exploateze şi să nedreptăţească poporul muncitor. Aşa s-a întâmplat în Rusia imediat după revoluţia bolşevică din octombrie 1917, când în primele liste de duşmani ai poporului, la iniţiativa lui Lenin, au fost incluşi toţi „foştii“, adică aristocraţii, funcţionari ai regimului ţarist, inclusiv lucrători ai organelor de drept.

Justiţia sovietică a avut de la început la bază principiul de clasă, şi nu altceva. Foarte explicit s-a exprimat în acest sens Martin Latsis, unul dintre conducătorii poliţiei politice bolşevice în toamna anului 1918 (când aceasta se numea CEKA). Într-un ordin către subalternii săi din teritoriu el preciza: „Noi suntem în procesul de exterminare a burgheziei ca şi clasă. Nu trebuie să demonstraţi că o persoană sau alta a acţionat împ