Zeci de părinţi bistriţeni s-au adunat astăzi în faţa Instituţiei Prefectului şi a Consiliului Judeţean, cu copiii de mână, ţinând în braţe jucării şi au afişat pancarde cu chipul Antoniei, fetiţa de doar patru ani care a fost înmormântată acum câteva zile, dar şi cu mesaje adresate celor care reprezintă sistemul medical din România. Aceştia au cerut în primul rând un lucru care este garantat prin Constituţie: dreptul la viaţă! Este acesta egal pentru toată lumea sau pur şi simplu unii au „mai mult drept la viaţă“ decât alţii? Mai mulţi părinţi au povestit presei că li s-a întâmplat să ajungă cu copiii la spital şi să fie trataţi cu indiferenţă şi aroganţă, privaţi de informaţii şi ajutor. Deşi oamenii îşi plătesc contribuţiile la stat pentru sănătate ani grei, atunci când au o problemă medicală sunt ignoraţi sau daţi la o parte. Nu la fel stau lucrurile pentru cei care ne conduc, cei bogaţi, cei cu influenţă. Pentru ei, dreptul la viaţă este un drept real, de care se folosesc. Aceştia îşi permit să aibă parte de cea mai promptă intervenţie în caz de urgenţă, de servicii medicale de cea mai bună calitate şi poate chiar de „turism medical“, un fenomen la modă în ultimii ani. Pentru cei săraci, „turismul medical“ nu înseamnă două săptămâni de tratament la cea mai tare clinică din Turcia, ci două săptămâni de plimbare de la un spital la altul, de durere, suferinţă şi uneori, la final, moarte. Deşi preşedintele Consiliului Judeţean, Radu Moldovan s-a înfăţişat şi a lăcrimat în faţa mulţimii, asigurând oamenii că totul va fi bine de acum încolo etc. etc. ne întrebăm dacă dreptul nostru la viaţă este egal cu dreptul lui la viaţă şi a altor oameni cu funcţii, bani şi influenţă? Ne întrebăm de ce el în cariera sa de deputat, şi mulţi alţii, nu au avut vreodată o iniţiativă care să ne asigure tuturor un drept la viaţă „mai drept“? Chiar trebuie să moară un copil nevinovat înt