Două din cinci fete care se nasc astăzi vor trăi un secol, iar băieţii sunt imediat aproape de acelaşi record. Dar este longevitatea ceea ce ne închipuim?

Umanitatea visează să întârzie procesul îmbătrânirii de milenii. De la frunzele de măslin din Egiptul Antic până la „elixiriul vieţii” al alchimiştilor, resurse vaste au fost cheltuite – sunt şi astăzi – pe tonice, poţiuni şi vitamine în tentative de a opri ravagiile anilor care trec.

Astăzi se ştie secretul. Speranţa de viaţă a crescut cu 30 de ani în ţările bogate în secolul XX şi nu dă semne de încetinire. Sunt ţări în care speranţa de viaţă a crescut cu trei luni pe an, în ultimii 160 de ani.

În 1917, regele George V al Angliei a început o nouă tradiţie: trimiterea unei telegrame

noilor centenari. În acel an, regele a trimis 24 de astfel de mesaje. În 1952, numărul telegramelor a crescut de 10 ori, iar în 2011 de aproape 40 de ori.

Economistul John Appleby a citat cifrele în „Jurnalul Britanic Medical” şi s-a întrebat, la final: „Unde se termină totul?”. Este întrebarea unui economist. Pentru toţi cei care trăiesc astăzi şi au şansa de a împlini vârsta de 100 de ani, mai există o întrebare: vrem asta?

Oficiul Naţional de Statistică din Marea Britanie a estimat că aproximativ 40% din fetele care s-au născut în acest an vor trăi până la 100 de ani, procent care, până în 2060, va creşte până la 60%. Băieţii nu sunt foarte departe de aceeaşi reuşită. Dar ce nu ştim încă este dacă, întrebaţi fiind, ar alege să trăiască atât.

Scriitorul Jonathan Swift a înţeles întrebarea. În „Călătoria lui Gulliver” există o rasă de oameni, Struldbrug, normali în toate aspectele, mai puţin unul: nu mureau. Dar în loc să fie o binecuvântare, imortalitatea lor devenise un blestem. Continuau să îmbătrânească, fără să moară.

„La 90 de ani îşi pierdeau toţi dinţii şi părul, nu mai aveau nic