Reînnoirea României nu mai poate fi amânată. Modificarea Constituției și reforma configurației regionale creeză șanse irepetabile pentru o schimbare centrată pe valorificarea optimă a potențialităților teritoriale care să servească competitivitatea și calitatea vieții.

La ora actuală România dispune de un sistem teritorial depășit de timp și ineficient, care nu sprijină nici valorificarea Fondurilor UE, dar nu e sufiecient nici măcar pentru funcționarea adecvată a statului, în general. Procesele teritoriale nu sunt în concordanță cu scopurile teritorile, iar efectul politicii de dezvoltare este ori negativ, ori neutru, cu alte cuvinte, nu se poate vorbi de contribuția reală a acestuia la competitivitate.

Atâta timp cât reforma sprijină numai reorganizarea teritorială a sistemului actual, aceasta nu poate contribui la o schimbare de fond, căci actuala structură și administrație e una redistributivă, statică, sufocată de reglementări și de controale, în timp ce sistemul dorit ar trebui să fie dinamic, motivator şi proactiv, centrat pe dezvoltare.

Dept urmare, reforma nu vizează în primul rând aspectele de suprafață, ci în special conținutul intrinsec al funcționării statului. Dezvoltarea teritorială occidentală și dezvoltarea regională din țările-membre cu succes oferă o sumedenie de exemple viabile, însă simpla adaptare a modelelor nu poate aduce decât la înmulțirea formelor fără fond.

Dacă reforma teritorială este abordată ca o descentralizare a unor componente ale sistemului actual pe niveluri teritoriale diferite sau ca o deconcentrare a sarcinilor, nu se poate vorbi de o schimbare în profunzime. În același timp, schimbările bazate într-adevăr pe dimensiuni teritorile pot contribui la o restructurare centrată real pe oportunități teritoriale și implicit pe dezvoltare.

Competitivitatea României trebuie proiectată prin raportare la princ