Designerii şi casele de modă s-au inspirat frecvent şi consecvent din stilul femeilor misterioase ale lui Hitchcock. De ce rămân blondele lui mereu în tendinţe?
„Blondele lui Hitchcock“ au devenit o figură de stil preluată de modă, clasicii industriei frumuseţii adoptând deseori caracteristicile acestora pe podium. Una dintre cele mai faimoase colecţii a fost semnată de Alexander McQueen, în 2005, când acesta a prezentat pulovere de angora pe modele cu părul strâns în coc şi taioare mulate pe corp. Piesele de atunci sunt cele mai populare creaţii ale sale.
Sezonul acesta, Miuccia Prada a prezentat pentru Miu Miu fuste-creion peste genunchi, paltoane (car coat), mănuşi şi genţi inspirate din filmul „Marnie“.
Fusta-stilou, părul pe bigudiuri şi mănuşile
Într-un fel, implicarea designerilor în acest sezon este aproape irelevantă. Eroina lui Hitchcock – fie că este îmbrăcată în gri precum Kim Novak în „Vertigo“ („Ameţeală“), fie că poartă fusta pliată şi evazată a lui Grace Kelly din „Rear Window“ („În spatele ferestrei“) sau costumul de un verde pal, eau-de-nil mai exact, purtat de Tippi Hedren în „Birds“ („Păsările“) – există deja în afara modei. Până şi cei care nu sunt interesaţi de modă cunosc „ingredientele“ acesteia. Aşa cum Hitchcock le-a presărat loial în fiecare film al său: fusta-stilou, păr pe bigudiuri, sprâncene evidenţiate şi costume care umplu ecranul.
Alfred Hitchcock iubea blondele, mai puţin pe celebra Marilyn Monroe, despre care a spus că este „prea evidentă“. Celebra replică şi-a pus amprenta pe cariera divei blonde şi a marcat-o în profunzime pe actriţa suferindă.
(Colecţia Miu Miu, inspirată de fusta-stilou din filmele lui Hitchcock FOTO Reuters)
De aceea este un pic ciudat că Scarlett Johansson, considerată replica modernă a lui Monroe, completată cu buze voluminoase şi rotunjimi asemenea, este ved
