Aproape toți intelectualii de azi vorbesc nonșalant despre lucruri pe care nu le cunosc temeinic. Multă lume pomenește, de pildă, mecanica cuantică sau teoria relativității, la psihanaliză se pricepe oricine, dar, în afara specialiștilor – care sînt și cel mai puțin vorbăreți –, cei mai mulţi își iau informația din prefețe sau articole de popularizare. E, poate, condiția firească a omului de cultură de azi, într-o lume care abundă de cunoștințe și în care specializarea a devenit foarte îngustă.
În aceste condiții, e mai mult decît îmbucurătoare apariția unei serii precum cea de la Humanitas, în care mari filozofi sînt explicați pe înțelesul nespecialiștilor, în volume de mică întindere, într-un stil simplu, neacademic. E greu, foarte greu să faci acest gen de popularizare la nivel înalt, fie că e vorba despre știință sau despre filozofie. Nu reușesc decît cei care își cunosc pînă la ultima fibră domeniul și au, în afara privirii de ansamblu și a înțelegerii adînci, și harul pedagogului. Nu se ajunge deloc ușor la dozajul corect de rigoare și lejeritate, nu sînt la îndemîna oricui selecția și sinteza temelor.
Un asemenea volum a publicat de curînd profesorul Mircea Flonta, 20 de întrebări și răspunsuri despre Immanuel Kant. E un fel de „Kant explicat pe înțelesul tuturor în 200 de pagini“, un model de stil limpede, accesibil, nepretențios, un model de explicație riguroasă în cuvinte simple, cu citate foarte bine alese. Un parcurs ghidat prin opera lui Kant, pe un traseu care evită, evident, urcușurile cele mai dificile, dar care te invită să contempli, fie și de la distanță, piscurile. Sărăcește un astfel de demers opera comentată? Evident, dar este prețul plătit ca să prezinte, totuși, ceva esențial din operă. Citind, mi-am adus aminte cu nostalgie de anii dinainte de 1989 cînd, la Facultatea de Matematică din București, cursul de Fil
