Nu e vorba de jocuri precum Hora Unirii din 24 ianuarie, in care se prind marimile zilei cam de cand se face politica in Romania. Nici macar de pristandale, in care jucatorii pasesc spre stanga ori spre dreapta dupa comanda unui pristav sau vataf. Cuvantul ii trezise atentia lui Caragiale, unul dintre cei mai fini observatori ai fenomenelor politice romanesti.
Mai degraba e vorba de poker, cel mai cunoscut joc de carti si de noroc, cu mare trecere printre politicieni. Asta daca ne luam dupa legende. Doar la poker se vorbeste de jocul la cacealma, doar aici cineva urmeaza ori are dreptul sa faca jocurile, doar aici pune cineva mana pe potul cel gras.
Se spune ca cine nu pierde castiga
Dar castiga de obicei aceia cu "mana" buna, caci ei alcatuiesc mai iute diferite "combinatii" ca sa-si insuseasca purcoiul de bani sau ascund un "as" in maneca spre a-l alatura combinatiei din "mana"...
Continuand in aceeasi maniera, cine plateste "intrarea" poate sta la masa de joc, la fel cum cineva isi poate insusi "blind" (in orb) pariul antemergatorului sau poate merge la "pas" sau "sec". Jucatorii la cacealma n-au nevoie neaparat de combinatii simple ori roiale cat de fler, simt, miros, de nu, pot eventual "cumpara" un po(n)t...
De aici si pana la ideea de jocuri politice si de presedinte jucator n-a fost decat un pas. Se considera indeobste ca acest pas a fost facut cu deosebita placere si mare tam-tam in urma alegerilor din 2004, numai ca dupa 29 iulie si mai cu seama dupa 9 decembrie 2012 s-a intamplat nu stiu ce ca nu se mai vede asa de bine, nu se mai cunoaste cu precizie "dealerul", adica cine anume face jocurile.
Razboaie fara victorii
Daca exercitiile de putere din vara lui 2012, numai jocuri politice n-au fost, dupa scrutinul din 9 decembrie lucrurile au revenit la normal, adica jocurile poli
