De-a lungul timpului, tocurile au fost simbolul feminităţii şi eleganţei, dar perechea de pantofi cu toc era cândva un accesoriu esenţial pentru bărbaţi.
Pantofii cu toc sunt provocatori şi frumoşi, iar susţinătoarele acestora nu ar recunoaşte în ruptul capului că nu sunt practici, deşi nu sunt foarte confortabili şi parcă nu au fost creaţi pentru a fi purtaţi în timpul mersului, se arată într-un articol publicat de site-ul bbc.co.uk.
„Pantofii cu toc au fost purtaţi timp de secole la călărit“, spune Elizabeth Semmelhack de la Muzeul Bata din Toronto.
Cei mai buni călăreţi erau consideraţi şi buni luptători în Persia. „Când soldatul se ridica în scăriţe, tocurile îl ajutau să tragă cu arcul mult mai eficient“, spune Semmelhack.
La sfârşitul secolului al XVI-lea, Shas Abbas I avea cea mai mare cavalerie din lume şi dorea să se alieze cu Vestul Europei pentru a învinge Imperiul Otoman, duşmanul său de moarte.
În 1599, Abbas a trimis prima misiune diplomatică persană în Europa, la curţile din Rusia, Norvegia, Germania şi Spania. Europa de Vest a devenit atunci interesată de către toate lucrurile tipic persane, iar pantofii au fost adoptaţi de aristocraţi care credeau că le oferă o înfăţişare virilă.
Pe măsură ce şi clasele de jos au început să se alinieze tendinţei, aristocraţia a reacţionat începând să poarte tocuri din ce în ce mai înalte. „Unul dintre cele mai bune moduri prin care statutul poate fi comunicat“, spune Semmelhack, este prin purtarea unui accesoriu impractic,inconfortabil şi luxos. „Nu fac parte din clasa muncitoare şi nu trebuie să meargă“ pe distanţe mari, a explicat ea.
Când vine vorba despre pantofii remarcabili ai istoriei, aceştia îi aparţin lui Ludovic al XVI-lea. Având în vedere faptul că era mic de înălţime (1,63 metri), purta pantofi cu tocuri de 10 centimetri pentru a părea mai înalt. @N_P
