Cu 21 de focuri de tun, trase de la Arsenalul armatei, s-a anunţat Capitalei începerea serbărilor Jubileului Unirii Principatelor. În 24 ianuarie 1909 se aniversau 50 de ani de la ceea ce noi azi numim “Unirea-cea-mică”, eveniment istoric care, însă, în epocă, nu avea alt egal. Steagurile tricolore fâlfâiau – aşa cum se zbătuseră în vânt flamurile ce pavoazau oraşul la intrarea cortegiului Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu o jumătate de secol în urmă. Oraşul avea “aspectul vioi şi impozant al zilelor mari”, accentuat de defilarea diferitelor societăţi culturale şi de breaslă care porniseră, cu steaguri fluturând, către grădina Cişmigiu, unde Liga Culturală anunţase o “grandioasă manifestaţiune patriotică”.
Pentru că ne-am dorit să vă aducem dinainte astăzi lucruri mai puţin ştiute referitoare la evenimentul pe care şi noi îl aniversăm acum – doar că se împlinesc, iată, azi, 24 ianuarie 2013, 154 de ani – am adunat câteva mărturii din ziarele epocii despre emoţiile Jubileului. Veţi afla cum a sărbătorit poporul, dar şi ce discurs încărcat de recunoştinţă pentru Ţară a rostit cu acest prilej Regele Carol I.
La Cişmigiu şi la Mitropolie
În Grădina Cişmigiu, la orele 10, a ajuns carul alegoric al Ligii Culturale. Era uriaş, tras de şase cai. În mijlocul carului, împodobit cu scoarţe ţărăneşti, se afla un bust al lui Vodă Cuza, “împodobit cu cununa de aur a eroilor”. Acest bust era susţinut de braţele vânjoase ale unui ţăran român, iar carul era urmat de numeroşi ţărani îmbrăcaţi în port popular. Cortegiul a pornit apoi spre Biserica Sfântul Gheorghe Nou, trecând pe bulevardul Elisabeta, pe Calea Victoriei şi apoi pe Lipscani, prin mijlocul mulţimii care însoţea procesiunea cu urale. La biserică,, P.S.S.. arhiereul Calist Botoşăneanul a celebrat un Te-Deum solemn.
În vreme ce o parte a oraşului asista la slujba de la Sfântu Gheorg
