- Editorial - nr. 18 / 26 Ianuarie, 2013 Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, duplicitatea inseamna fatarnicie, ipocrizie, falsitate. La romani, aceasta insusire face parte din zestrea genetica. Nu doresc o retrospectiva in istoria neamului romanesc, nici sa-mi acuz compatriotii, aceste insemnari si-au propus doar sa arate cealalta fata a societatii romanesti, fata mocicosa pe care trebuie sa o spalam cu lesie din cenusa de fag, pentru a iesi curati in fata lumii. Nu poti generaliza ca toti romanii sunt duplicitari, poate pe majoritatea dintre noi regimurile politice ne-au obligat sa supravietuim prin diferite compromisuri de care astazi ne rusinam. Multi dintre noi am fost membri PCR, la sedinte ne luam angajamente, ne exprimam adeziunea fata de politica partidului, iar acasa, inchisi in colivia de beton dintr-un bloc cu toate utilitatile, sau in mediul rural, dupa ce am inchis poarta de la ulita, ascultam posturile de radio "Europa Libera” sau "Vocea Americii”, in majoritatea cazurilor cu emisiuni pline de venin, redactorii acestor posturi fiind, in majoritatea cazurilor, "romani” convertiti in patrioti duplicitari, din interese financiare, vanzatori de constiinte pentru 30 de arginti. Culmea ironiei, majoritatea dintre cei care au aderat de bunavoie si nesiliti de nimeni la PCR erau convinsi de justetea masurilor dispuse de conducerea partidului. Mai mult, de multe ori am avut ocazia sa ne exprimam mandria ca suntem romani. Acest sentiment de mandrie l-am cunoscut pe vremea cand presedintele Nicolae Ceausescu era primit cu onoruri la curtile regale din lume sau de presedintii celor mai puternice tari din lume. Acel sentiment nu l-am trait in ultimii douazeci si doi de ani. Sa-mi fie cu iertare, am mai spus-o si cu alte ocazii, nu sunt un nostalgic dupa vremurile apuse, dar atunci traiam in siguranta, iar duplicitatea parca nu era atat de rusinoasa