“O scrisoare pierdută” de la Naţionalul craiovean, la “Odeon”, cu Mircea Cornişteanu în rolul Poliţaiului
În teatrul românesc au fost cazuri când regizorul unui spectacol era nevoit să înlocuiască, într-o reprezentaţie sau două, un actor, din motive, în special, de boală. În “O scrisoare pierdută” de Caragiale, producţie a Teatrului Naţional din Craiova, care a fost montată în octombrie 2012, regizorul acestei creaţii, Mircea Cornişteanu, este nevoit să interpreteze de vreo trei luni rolul lui Ghiţă Pristanda, poliţaiul oraşului. Actorul Constantin Cicort, care avea încredinţat acest personaj şi jucase doar în primele două reprezentaţii, şi-a rupt un picior într-un accident şi este încă în recuperare.
“M-am încumetat să joc pentru că nu aveam soluţie. A fost o chestie forţată faptul că am intrat în rolul acesta. Eu ştiu pe dinafară toate comediile lui Caragiale şi mi-a fost mult mai uşor să intru eu în rol, ştiind textul”, mi-a spus Mircea Cornişteanu. Astfel, rolul Pristanda, care nu e unul mic, ci “ditai rolul”, cum spune regizorul, e jucat de Cornişteanu.
Spectacolul a fost prezentat săptămâna trecută la Teatrul Odeon, bucureştenii având curiozitatea să îl vadă, mai ales că e creaţia unui regizor care a montat Caragiale de vreo 20 de ori (piese, proză, corespondenţă), atât pe scena Teatrului din Bănie, cât şi pe alte scene din ţară, iar “Scrisoarea” în cauză e a V-a variantă. Şi toate cinci variante le-a realizat la Naţionalul craiovean. A scris chiar şi un scenariu de film, împreună cu Titus Popovici, având la bază “O scrisoare pierdută”. Astfel şi-a luat rolul Pristanda fără probleme.
De ce a abordat Cornişteanu de atâtea ori această comedie? Aşa cum îmi spunea el, într-o dascalie a lui Caragiale de la începutul piesei se arată că acţiunea are loc “în zilele noastre”. Şi, de la prima variantă montată (1974) şi până la ultim
