de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
27 ianuarie 2013 23:11
11 vizualizari
A-A+ Dacă n-ar fi fost împuşcat în ziua de Crăciun a anului 1989 (că doar ştiţi, aşa fac creştinii, ucid oameni în sfinte(?) zile de sărbătoare), poate că Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit sâmbătă 95 de ani. Poate i-ar fi împlinit, poate nu; poate ar fi murit la 80, 85 sau 90 de ani. În fine, nu mai contează, cert e că, de la un an la altul sunt tot mai mulţi cei care susţin - vocal sau cu glas tremurat - că Nicolae Ceauşescu nici n-a fost un conducător rău, ba chiar că românii o duceau mai bine înainte de 1989. Raportarea la trecutul îndepărtat e o chestie tare înşelătoare, omul e predispus peste măsură la uitare. Pe de altă parte, nici generalizarea răului, negarea cu încăpăţânare a unor lucruri care funcţionau bine nu sunt atitudini tocmai sănătoase. Şi uite-aşa, sătui de Jelibon, blugi, mobile, Internet, tablete, iPhone-uri, chiar de vorbit liber, de protestat fără număr, fără număr şi fără rezultat, românii privesc îndărăt fără mânia de acum douăzeci de ani. Şi moderatorii şi invitaţii din platourile unde s-a dezbătut povestea ceauşeştilor păreau mai degrabă înmuiaţi, docili decât înverşunaţi. Siguranţa locului de muncă, mutarea clasei muncitoare în cartierele de beton, concediile de la Olăneşti cu bilet "de la sindicat", ordinea publică iau de multe ori faţa celor 125 de grame de unt distribuit cu porţia, tacâmurilor de pui, pâinii vândute pe cartelă, serilor lungi de frig şi beznă abordate cu lampa cu petrol şi puloverele suplimentare. Aş putea spune chiar că există o încercare din partea realizatorilor de şuete televizate în cadrul cărora se deapănă amintiri cu ceauşeştii de a-i pune pe aceştia într-o lumină cât de cât umană. Ceea ce, până la urmă, e cât se poate de firesc. Dincolo de lucrurile rele care s-au întâmplat în acea perioadă, au existat şi întâmplări
