”Am înţeles de ce străluceşte soarele. El este satisfăcut cu faptul că emană energie.(...) Adică, soarele străluceşte pentru a supravieţui. Înseamnă că, atunci când noi strălucim, de asemenea ne asigurăm supravieţuirea.. Când noi ne îngrijim de alţii, iubim mediul înconjurător, emanarea unei asemenea energii va creşte rapid”, spune Lazarev în cartea sa, ”Îndrumar de supravieţuire”(Ed. Dharana).

Mulţi oameni se plâng că le lipseşte energia, iar depresia a ajuns să împânzească lumea, s-o domine şi să devină o stare îngrijorătoare, trasmisibilă adesea şi, în cazul unora, imposibil de tratat fără medicaţie antidepresivă. ”Sursele depresiei constau în concentrarea numai asupra propriei persoane, asupra dorinţelor proprii şi grija numai faţă de sine. Credinţa în Dumnezeu, ajutorul acordat altora, grija faţă de cei apropiaţi, toate acestea înlătură depresia la început, iar apoi îl fac cu adevărat fericit pe om, indiferent de condiţia sa fizică, indiferent de vârsta la care se află. Sentimentul iubirii, fără de care dezvoltarea este imposibilă, este în permanenţă legat de eliminarea energiei, de dăruire, de grijă şi creaţie”, spune Lazarev. Aşadar, clipa în care simţim că nu avem energie ar fi şi clipa în care avem nevoie să conştientizăm că nu iubim, nu dăruim suficient, nu facem lucrurile din toată inima. Ne reţinem de la a ne hrăni pe noi înşine cu energie când aşteptăm să primim mai mult decat dăruim, căci atunci grija faţă de sine devine egoism, pretenţiile faţă de lume şi nemulţumirile faţă de ea cresc, iar starea noastră interioară de iubire se deteriorează. Fără să dăruim, noi nu avem acces la trăirea numită iubire. Ne înşelăm pe noi înşine, privind sursa iubirii în afara noastră, în bărbaţi, în femei, în prieteni, în oameni apropiaţi şi, primul simptom al autodeposedării de iubire devine tendinţa noastră accentuată de  a-i pretinde lumii exterioare să ne