Aşadar, taifunul care a devastat ţara, a paralizat circulaţia, a amuţit lătratul câinilor, a sabotat deszăpezirea, a amânat bugetul — a trecut. Sursa: EVZ

Întâlnirea cu FMI s-a încheiat ca şi cum n-ar fi fost. Mult zgomot pentru o concluzie în doi peri: prelungim înţelegerea cu încă două luni. Cu alte cuvinte, nici ca voi, nici ca noi. Puterea a îmbrăţişat, în lipsa unei viziuni proprii, filozofia pe care, până ieri, o călca în picioare. Oricum ai întoarce-o, oricum ai suci-o, e vorba de un triumf al lui Emil Boc. Iată că, în ciuda răcnetelor de indignare, guvernanţii s-au întors la vorba lui. Tot ce fac bun de opt luni încoace (dacă fac ceva), e aplicarea în stil allegro a ideilor fostului premier. Ce surpriză — Ponta, un bocist sută la sută! Cred că primarul Clujului îşi râde în pumni.

Privirea din ce în ce mai mohorâtă a prim-ministrului — mi se pare că a îmbătrânit în ultimele luni cât în toţi anii de când a apărut pe scenă ca avatar al lui Che — dovedeşte distanţa enormă dintre gargara fluşturatică a omului de opoziţie şi icnetele pălmaşului de la guvernare, căruia îi cad în cap, în ritm infernal, pietroaiele şi sacii cu moloz. Dac-au ajuns să-şi caute salvarea în gazele de şist şi-n Roşia Montană, situaţia e albastră.

Sigur că, pe termen scurt, mai ţin garagaţele privind revizuirea Constituţiei (un drăcuşor mă îndeamnă să pariez că nu se va face nici anul ăsta, nici la anul!), scurtarea/ lungirea mandatelor parlamentarilor, deputaţilor, miniştrilor, preşedinţilor, supraimpozitarea „salariilor nesimţite” etc. Există, fireşte, resurse aproape infinite de a narcotiza o populaţie dezinformată, debusolată, pasivă, obişnuită să stea cu mâna întinsă. Problema e că se apropie limita suportabilităţii dincolo de care iubirea poporului român faţă de poporul uslaş devine inoperantă. Mă întreb ce-or să inventeze atunci.

Şi mai e ceva: în timp ce Ponta s