Căldura degajată de activităţile urbane şi de transportul din oraşe modifică pe plan local curenţii de aer şi poate avea o influenţă asupra temperaturii din regiuni situate la distanţe de câteva mii de kilometri, afirmă autorii unui nou studiu.
Publicat duminică în Nature Climate Change, acest studiu ar putea descifra o enigmă legată de climă: care este motivul pentru care anumite regiuni din emisfera nordică au parte de ierni mai blânde decât prevăd modelele climatice computerizate?
Oraşele generează mai multă căldură, prin intermediul transporturilor, al clădirilor şi al energiei utilizate pentru încălzire şi pentru aparatele de aer condiţionat.
Cercetătorii americani, folosind modele computerizate, au studiat efectele pe care le are această căldură "pierdută", care nu îi afectează doar pe locuitorii din oraşe.
Această căldură este vehiculată de curenţii de aer din oraşe, ducând la creşterea debitelor acestora. Acei curenţi pot să transporte căldura spre regiuni îndepărtate şi să genereze astfel o creştere a temperaturii cu 1 grad Celsius, afirmă cercetătorii de la Universitatea California din San Diego, Universitatea Florida şi Centrul Naţional pentru Cercetări Atmosferice (National Center for Atmospheric Research/ NCAR).
Modelul alcătuit de savanţii americani atestă o încălzire, toamna şi iarna, în regiuni întinse din nordul Canadei, în Alaska şi în nordul Chinei. În Europa, modificarea curenţilor atmosferici are în schimb ca efect răcirea pe plan local a unor regiuni, mai ales în timpul toamnei.
Efectul pe care îl are acest fenomen asupra temperaturilor globale rămâne însă neglijabil, producând o încălzire medie de doar 0,01°C la scară planetară.
