Imi iau permisiunea de a ma detasa din corul laudatorilor operatiunii blitz-krieg declansate de CNA impotriva canalului de televiziune al lui Dan Diaconescu. Care, iata, nu mai e deloc "in direct", ci eventual doar in indirect, daca alte canale se milesc de domnia-sa si-i ofera spatiu de emisie si jelanie.
Nu m-am numarat vreodata printre spectatorii OTV, nici macar cu titlu ocazional, considerand ca este mult prea senzationalist, comercial si vulgar pentru gusturile subsemnatului. Ceea ce nu inseamna defel ca altii nu ar avea dreptul sa aiba alte gusturi si preferinte, ca traim intr-o tara libera, de!
Repet, ca sa nu fiu contrat prea vehement. Da, sunt de acord ca este (a fost) vorba de o televiziune de gang, aproape imunda in multe ocazii, o tribuna care specula vartos instinctele cele mai gregare ale publicului pe care l-a format si l-a cultivat.
Pe alocuri, se pare ca era chiar mai rau decat atat: un posibil instrument de amenintare si santaj la adresa celor care l-au suparat sau puteau sa-i fie de folos marelui sau patron.
A fost, de asemenea, principala tribuna si principalul vehicul electoral al partidului maestrului, fapt care nu prea este relevant in cauza.
Si totusi inchiderea abrupta a OTV nu este o chestiune salutara. Ea nu miroase a bine. In pofida argumentelor mai sus evocate. Sau a faptului ca nu si-a platit nu stiu ce fel de amenzi tot catre CNA. Argumente s-ar gasi si nu putine.
Reducerea la tacere a unui organ media atenteaza la adresa unui drept inalienabil al omului mentionat si in legea fundamentala: libertatea cuvantului. Ea poate sa constituie un precedent pentru alte acte similare, in care sub diferite motivatii si pretexte se va pune botnita si altor organe de presa care au pacatuit sau vor pacatui printr-o atitudine lipsita de obedienta fata de puterea executiva.
@