Trei sferturi din semafoarele din Chişinău au termenul de exploatare depăşit de câteva ori. Muncitorii cumpără piese de la pieţele de vechituri şi „împodobesc“ vizierele cu staniol ca lumina să fie cât de cât vizibilă.

Imaginaţi-vă că într-o dimineaţă când vă porniţi la serviciu niciun semafor nu funcţionează sau luminile joacă de parcă v-aţi afla într-o discotecă. Se formează ambuteiaje, intersecţiile sunt blocate, şoferi strigă unii la alţii şi se produc accidente rutiere.

„Cel mai înapoiat oraş din CSI“

Nu e o scenă dintr-un film SF, ci un lucru ce nu e exclus să se întâmple în Chişinău, dacă autorităţile nu vor investi în următorii ani în semafoare noi. „Dacă facem o comparaţie cu capitalele ţărilor ex-sovietice, Chişinăul este cel mai înapoiat în acest domeniu. Acelea au 80% din semafoare cu leduri, iar la noi sunt doar câteva. Deseori lumina e atât de slabă încât şoferii îşi dau seama foarte greu ce culoare e aprinsă“, spune Foma Molcocean, directorul societăţi Semafor-service, ce deserveşte semafoarele în Chişinău.

„Am călătorit mult în Occident. Acolo, atunci când un semafor nu funcţionează, şoferii se deplasează după principiul fermoarului, trec pe rând câte unul din fiecare direcţie. La noi însă nu este niciun fel de respect. Dacă te afli pe o stradă secundară n-ai nicio şansă să te mişti din loc“, afirmă Ion Rotaru, un şofer pe care l-am întâlnit în stradă.

Confecţionate din tablă ruginită

Termenul de exploatare a semafoarelor este de 10-15 ani. În Chişinău, 75% din dispozitive au acest termen depăşit de două-trei ori. „Noi avem subcircuite de semafoare construite în 1965 – 1970, cum sunt majoritatea celor de pe bulevardele Ştefan cel Mare, Dacia şi strada Kogălniceanu. Suntem nevoiţi să le menţinem cum putem“, se plânge directorul întreprinderii.

Pentru semafoarele vechi de 30 de ani nu se mai produc piese