- Social - nr. 19 / 29 Ianuarie, 2013 Motto: Acum cand el nu mai e… Cerul ma face sa plang; Pe bolta neagra a infinitului, calvar... Steaua lui a cazut... Senina in inimile noastre... (Fragment din Presimtire, datat 8.XI.1975) Traian Cristian Tolan, un tanar poet sensibil si romantic, un destin literar frant prea timpuriu, fiind inghitit de apele Muresului, la 5 mai 1978, in timp ce se afla intr-o barca alaturi de logodnica sa, disparand "in cercuri de ape”, pe cand avea doar 21 de ani. Asemeni stelei ce-a murit, Traian Cristian Tolan a lasat in urma-i o raza de lumina, concretizata intr-un tumultuos volum de versuri, "Cercuri de ape”, publicat postum la Editura Litera in anul 1989. A inceput sa scrie de la 14 ani. Intense trairi, dar si presentimentul mortii razbat din versurile sale: "Ochii a caror enigma vesnic n-o vei cunoaste/ Raman pentru veci sub o cruce/ Acolo, departe in piatra, chipul se stinge/ La malul de mare cu scoici si cu soare”. Timpul este evocat obsedant, un timp care nu mai are timp: "Ah, daca-ai sti tu, dulce,/ Cum se pierd, si cum ma dor/ Clipele.../ Daca ai sti/ Ca eu sunt timpul ce piere/ Si moare... dar vesnic exista”(Regrete). Dimensiunile timpului se contopesc: "Asa trece plangand calaretul/ Prin nori./Suflet pribeag si pierdut/ Si-aminte le-aduce la oameni/ Durerea, pacatul si plansul-/ E-un viitor din trecut”, iar clipele se destrama in infinit: "Si gandul meu inseamna timp/ Ce scurge lent materia/ In al clepsidrei infinit”(Cugetare filozofica). Din culisele fiintei sale, Traian Cristian Tolan dezvaluie in versuri propriile framantari si intense trairi, acele trairi specifice adolescentului care incepe sa cunoasca viata, lumea, iubirea: "Cand suntem impreuna.../ In geografia sufletului meu/ Descopar continente noi/ Si oceane, mari si munti inalti/ Si din abisul lor ciudat/ O floare rara ti-as aduce-n dar: / Iubirea mea, o orhidee/