Ivan Ivanovici Bodiul a fost o personalitate a cărei activitate a lăsat urme adânci în Republica Moldova. Fie că ne place sau nu, Chişinăul de astăzi arată cum arată în mare parte pentru că aşa a vrut Ivan Ivanovici.

Ar fi incorect să spunem că nu a ţinut la Moldova. Dar viziunea sa asupra Moldovei era una specifică.

A spus-o şi în ultimul interviu pentru ziarul nostru, acum doi ani: că, potrivit lui, numai alături de Rusia Moldova are viitor, altfel nu va putea fi prosperă niciodată. De aceea, a făcut tot posibilul ca acest lucru să se întâmple: dezvoltarea industriei, a agriculturii, şi a altor domenii era promovată în sensul creării unei interdependenţe sporite dintre economia locală şi cea unională.

Dar a şi cedat intereselor Centrului, care deţinea numeroase sectoare în detrimentul intereselor locale. Documentele de arhivă probează acest lucru cu prisosinţă. În 1989 întreprinderile de subordonare unională din RSSM deţineau în jur de 25% din potenţialul industrial al republicii, în timp ce în republicile baltice – deşi nu au primit mai puţine investiţii de la Moscova – acelaşi indiciu era de doar 10%.

În altă ordine de idei, investiţiile care veneau de la Centru în RSSM nu erau acordate pur şi simplu, ci condiţionat: cadrele pentru noile întreprinderi erau selectate de Moscova. Prin urmare, investiţiile au fost însoţite de o nouă formă de colonizare. Un alt detaliu nu mai puţin important este că din totalul investiţiilor venite de la Moscova în timpul lui Bodiul, o treime erau repartizate pentru teritoriul din partea stângă a Nistrului, deşi ponderea acestuia - atât în ceea ce priveşte populaţia, cât şi suprafaţă - era sub 10% raportat la totalul RSSM.

Numeroase stenograme din arhiva fostului CC al Partidului Comunist al Moldovei, memoriile lui Bodiul şi ale altor nomenclaturişti sau intelectuali ne permit să înţelegem mai bin