Recent am ieşit cu un bun prieten la o cafea. Acolo unde iese toată lumea cu prietenii buni la cafea. Şi printre altele am ajuns să discutăm despre veryhappyblog… Dificil să pretinzi dezinteres total faţă de un produs al tău, dar imaginea de „eu nici măcar nu citesc bloguri, nu încă să-mi fac unul” mă ajută enorm

Pe scurt, la un moment dat, persoana respectivă şi-a manifestat admiraţia faţă de personajul anonim: „Cât de fain trebuie să fie să fii în locul lui VH”, „Câte mesaje de susţinere şi admiraţie ar trebui să primească de la cititorii fideli” ş.a.m.d. Ei, ascultam eu măgulită entuziasmul amicei mele, dar realizam că trăieşte un vis. Nici pe departe nu e aşa cum îşi imaginează. Dar mai ales, mi-am amintit o zicală celebră care zice să nu-ţi doreşti niciodată să fii în locul cuiva, deşi aparent îţi pare cea mai grozavă experienţă de viaţă, nu ai idee prin ce trec unii de fapt…

Acestea fiind spuse, vă invit să citiţi un mesaj de „admiraţie” pe care l-am primit de curând şi pe care n-am să-l comentez nicicum. Atât doar că vă rog să vă imaginaţi că primiţi VOI un asemenea mesaj, de la o persoană reală, cu nume, prenume, job, adresă şi telefon de contact… Şi la final, spuneţi-mi ce simţiţi

„Laşă e persoana care se ascunde sub un pseudonim prostesc ce nicidecum nu relevă adevărata sa stare de spirit. Sub un aşa nume se ascunde de obicei o persoană inhibată, nefericită şi cu o mare frică de viaţă. Persoanele ce tind să se prezinte sub masca fericirii neafişându-şi de fapt adevărata identitate sunt înclinate spre izolare, depresie, suicid.

A te ascunde sub o mască frumoasă înseamnă a fi o persoană urâtă ce se teme de părerea oamenilor despre adevărata identitate. Nu-ţi fie ruşine de tine, oamenii sunt toleranţi. Ieşi din carapacea ta de om nefericit cu mască şi scoate la iveala adevăratul „EU”. „Eu” ce probabil este suprimat de o traumă din copi