În vârstă de 86 de ani, Gogu Cojocaru este o adevărată enciclopedie sportivă. De-a lungul anilor, a strâns date, cifre şi evenimente, la multe dintre ele fiind martor sau direct implicat, şi le-a adunat în istorii ale sportului constănţean, pe discipline. Studiul său şi munca-i migăloasă s-au axat pe nouă sporturi: fotbal, hipism, karting, tenis de masă, ciclism, automobilism, bridge, motociclism şi volei. Încep cu începutul şi se opresc în jurul anilor 2000. Gogu Cojocaru a pus la dispoziţia cotidianului ZIUA de Constanţa tot materialul său documentar, astfel că, pe parcursul mai multor episoade, vă invităm să cunoaşteţi preţioase file de istorie sportivă constănţeană, aşa cum le-a pus pe hârtie, cu migală şi răbdare, fostul fotbalist în echipa de legendă a Constanţei, Locomotiva PCA, şi marcatorul primului gol al Constanţei în Divizia A. Astăzi, în episodul XXIII, continuăm cu prezentarea istoriei fotbalului.

Primul teren pe care a început fotbalul modern constănţean s-a amenajat în jurul anului 1905, în port, şi era situat în dreapta rădăcinii podului de acces de la Poarta 3. Pe acest teren, care arăta ca un ţarc de vite, s-au disputat toate jocurile din Constanţa, până în anul 1928, când primăria oraşului a construit un nou stadion, în parcul liceului „Mircea cel Bătrân", orientat de-a lungul bulevardului Tomis.

În 1934, este dezafectat şi se dă în folosinţă terenul clubului Victoria, construit între sala Flămânda şi Liceul Industrial nr. 6 (Fost Arte şi Meserii). Pe această arenă, se vor disputa jocurile echipei Victoria în Divizia B, până la începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Stadionul avea o tribună de lemn de circa 1.000 de locuri şi o peluză de pământ.

Între anii 1930 şi 1932, se mai amenajează o cochetă bază sportivă, de incintă, la Concordia, datorită unor oameni deosebiţi, ca E. Meinhoffer, directorul fabricii, şi Mari