La doar câţiva kilometri de Bucureşti, spre Giurgiu, se află satul Sinteşti, o localitate unde criza nu a ajuns nici acum, iar românii sunt într-o minoritate covârşitoare. Începând cu anii ’90, aici s-au instalat rromi care în urma afacerilor făcute cu fier vechi s-au îmbogăţit şi şi-au ridicat palate de mărimea unor insituţii publice.

Romii din Sinteşti s-au îmbogăţit în a doua parte a anilor ’90, atunci când legea le permitea să se ocupe de afacerile cu material neferoasele, "culese" mai mult sau mai puţin legal, de peste tot. Acum, au firme de colectare a acestor materiale în toate zonele ţării, iar banii câştigaţi în urma tranzacţiilor cu fier, plumb, aluminiu sau cupru construiesc averi de milioane de euro, nederanjate de autorităţi.

Chiar înainte de intrarea în sat se pot observa, pe ambele părţi ale drumului, maldăre de cauciuc ars şi materiale de construcţie distruse. În zare, printre rotocoalele de fum, care se ridică din câteva curţi, se poate observa o pădure de turnuleţe, răsărite invariabil de pe acoperişul fiecărei case de la şosea.

Fumul acesta negru şi înnecăcios este motorul întregii economii ale acestei comunităţi. Cât e ziua de lungă, femeile şi copiii pun pe foc cablurile adunate de bărbaţi de cine-ştie-unde, scot partea izolantă de pe firele de cupru şi dau de lucru din nou bărbaţilor, care adună din cenuşă materialul feros rezultat, îl stivuiesc şi îl pregătesc să-l vândă, câteva curţi mai încolo.

Silicon Valley-ul de lângă Bucureşti

În acest sat, există doar două tipuri de maşini. Într-o majoritate debrodantă, fiecare palat este “asezonat” cu bolizi de câteva ori mai valoroşi decât un apartament de provincie. Mercedes-uri CLK Kompressor, S Classe AMG, BMW-uri X5, X6, Seria 7, toate stau aşezate ostentativ în faţa porţilor din Sinteşti. Din când în când pe şosea mai trece câte o Dacie papuc, deschiolată de po