RATB continuă o cursă furioasă a reformei şi tehnologizării care nu pare să ducă la nimic, decît cel mult la şi mai multă ineficienţă şi contracte profitabile pentru cine trebuie. Acum nu mai mult de cîteva luni, regia anunţa un program de reformă radical: urcare doar prin faţă şi sporirea numărului de controlori, pentru a elimina călătoria frauduloasă (am scris aici despre asta, a doua parte a postului). Nu doar o simplă intenţie, ci un program pilotat deja pe 20 de linii de transport. Între timp, probabil că şefii regiei şi-au dat seama de absurdul lui şi au găsit o nouă metodă de a drena bani: au dotat controlorii cu smartphone-uri de ultimă generaţie.

Motivaţia achiziţiei este ridicolă: cu smartphone-uri, care sînt mult mai mici, contorlorii se camuflează mai uşor. E ridicol pentru că asta are o valoare doar pentru blatiştii înverşunaţi, care îi recunosc oricum pe controlori cu uşurinţă. Altfel, şi cu aparatele clasice (clasice vorba vine, au abia un an şi jumătate, dar se pare că asta e prea mult pentru ritmul tehnologic ameţitor de la RATB), se putea face control foarte bine, nu era nevoie de controlori sub acoperire cu smartphone.

Motivaţia reală nu poate fi alta decît banii. Smartphone-urile înseşi costă doar o foarte mică parte din cei 7 milioane de lei fără TVA plătiţi pe această reformă. Restul se duc în principal pe nişte softuri a căror funcţiune pare cam banală pentru sumele enorme vehiculate, mai ales că tot UTI furnizase tehnologia cartelelor magnetice de acum 1 un şi jumătate (însă prima achiziţie de smartphone-uri e din octombrie 2011, deci la doar cîteva luni după ce RATB pusese în funcţiune tehnologia precedentă: oare îşi permite Bucureştiul un astfel de ritm febril al retehnologizării?)

Ar mai fi ceva important în toată discuţia asta, şi anume modul în care RATB agită în permanenţă spectrul blatiştilor şi modul în care face di