Peste un an și trei luni (în luna mai 2014) vor avea loc noi alegeri pentru Parlamentul European. Actualul sistem de vot este anchilozat și necompetitiv. Acum, la începutul anului 2013, este cel mai bun moment pentru a discuta despre schimbarea sistemului de vot pentru alegerile europarlamentare. Discuția anterioară a fost expediată rapid, partidele au decis un sistem care le avantajează pe cele mari și care ține toată puterea cât mai aproape de vârful partidului.

Deși este membră a UE de peste cinci ani, România nu reușește să-și promoveze credibil interesele în Uniune. Cu câteva excepții notabile, europarlamentarii români nu s-au remarcat printr-o activitate susținută, relevantă nevoilor de adaptare a politicilor naționale la cele europene. Activitatea acestora este puțin cunoscută în țară și cu atât mai puțin cunoscută în alte state membre, impresia pe care o lasă fiind mai degrabă a unor funcționari prinși într-un angrenaj asupra cărora nu-și manifestă propria voință.

Fiecare Stat Membru este liber să-și aleagă propriul sistem electoral pentru alegerile europarlamentare în limita următoarelor constrângeri: Să fie un sistem proporțional (în care numărul de locuri câștigate de un partid politic să fie proporțional cu numărul de voturi primite); Să fie organizat sub formă de listă de partid sau sub forma de vot unic transferabil; Pot fi organizate mai multe circumscripții pe țară dacă această împărțire nu va afecta proporționalitatea rezultatelor alegerilor; Pragul electoral nu poate fi mai mare de 5 procente.

Constrângerile de mai sus decurg din necesitatea PE de a concilia două exigențe parțial divergente: (1) reprezentarea minorităților (recomandă un sistem de vot proporțional) și (2) funcționarea pe bază de familii politice orientate ideologic (trebuie evitată fragmentarea excesivă). Al doilea deziderat poate fi atins prin impunerea unor bari