Pe cât de celebra, pe atât de controversata Direcţie Generală de Informaţii şi Protecţie Internă a Ministerului de Interne a fost ridicată la rang de departament şi trecută în coordonarea unui secretar de stat, ajutat de doi subsecretari de stat, numiţi de primul-ministru. Cu alte cuvinte, subordonată lui Victor Ponta. Adică, politic pe faţă. Mişcarea s-a făcut în baza unei ordonanţe de urgenţă care stabileşte noua configuraţie a Executivului. Emisă cu câteva zile înainte de Crăciun, această ordonanţă a stârnit prea puţin interes şi la fel de puţin apetit de analiză a problemei. Totuşi, aspectul merită atenţie. D.G.I.P.I. este o structură de importanţă foarte mare, un fel de “cutie neagră” a M.A.I. Şi nu neapărat pentru funcţionarea impecabilă a ministerului, deşi aşa ar trebui să fie. Şi spun lucrul acesta din patru motive:
1. O perioadă, M.A.I. a funcţionat fără ea, şi a mers înainte.
2. În perioada în care funcţionează, din nou, cu ea, în diverse structuri ale M.A.I. s-au ţesut solide încrengături mafiote chiar sub nasul ofiţerilor D.G.I.P.I., al căror rol oficial este să le prevină sau să le contracareze la un stadiu cât mai scăzut. Sunt “n” dovezi care arată contrariul. Să mă opresc asupra câtorva: Scandalul de corupţie de la Secţiile 1 şi 3 Bucureşti – care a implicat un număr mare de poliţişti, de infracţiuni şi un mod de operare ce dă impresia unui grup infracţional bine şi nu închegat cu câteva zile înainte de a fi destructurat. La fel, “cazul Şoric”, în care a trebuit să se producă un asasinat, cu iz mafiot, pentru a se afla că şeful unei Poliţii judeţene este implicat într-un concubinaj poliţisto-cămătar. Apoi, “Cazul Mironescu”, secretar general al M.A.I., arestat într-un caz de corupţie la puţin timp de la numire. Sau scandalul de corupţie din serviciile speciale ale Internelor, când şeful D.G.I.P.I., Cornel Şerban, împreună