Pe vremuri, atunci când România era condusă de coaliţia PDL-PSD, ministrul finanţelor, Gheorghe Pogea, a identificat ca principal punct de dezechilibru administraţiile locale. Ba chiar a solicitat o reducere substanţială a salariaţiilor din primării.

În cele din urmă însă, după o intervenţie a „partenerului” pesedist Liviu Dragnea, pe atunci preşedinte al Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, în loc să fie concediat masiv personal, care în cazul unor primării importante era vorba să se înjumătăţească, li s-a permis autorităţilor locale să-şi majoreze veniturile. Guvernul a hotărât ca primăriile să poată creşte taxele locale cu până la 20% pentru 2010, ca urmare a actualizării impozitelor cu rata inflaţiei din intervalul 2007-2009. Deşi inflaţia este tot o taxă şi vorbim, practic, de o majorare a taxelor pe proprietate pentru că a crescut taxarea prin inflaţie!

Pentru 2013, s-a pus din nou problema măririi taxelor pe proprietate cu 16%, rata inflaţiei din 2010-2012. Adică în loc să se disponibilizeze personalul supradimensionat din primăriile localităţilor devenite oraşe la apelul bocancilor, s-a ajuns iarăşi la creşterea impozitelor. Numai că atunci când era gata-gata să fie ”titularizat” impozitul majorat ce să vezi? Guvernanţii şi-au dat seama că nu-i bine să sperie poporul cu taxe în plină campanie electorală. Cum s-a întâmplat, de altfel, după alegeri, când Victor Ponta a intrat în pielea lui Robin Hood şi a decis să suprataxeze companiile energetice, să-i impoziteze pe suprafaţă pe ţărani, să-i „forfeteze” pe cei mici şi mijlocii, să indexeze salariul minim şi să mărească mai repede accizele, de la 1 aprilie. Un hei-rup fiscal întocmai pe gustul FMI, care se simte acum mai sigur pe el că-i vom plăti datoria, deşi expertiza sa n-a fost în măsură să facă economia românească să crească.

Sigur că, în final, nici taxe